UN ARHIEPISCOP PE CARE NU L-AM UITAT
„Era de-acum al optulea an al Slujirii mitropolitului Gavriil bisericii din Basarabia, se sfârşea al 75-lea an al vieţii lui. Truda îndelungată, supărările lui de slujbă, cu totul surpase puterile lui şi el mai toată ocârmuirea eparhiei o dăduse acum vicarului sau preasfinţitului Dimitrie (Sulima). La anul 1819 el a prins deacum a se pregăti spre mutarea în altă lume, alegând un loc al odihnei sale la mănăstirea Căpriana. Arhipăstorul s-a grăbit să sfârşească aicea zidirea bisericii Adormirii Maicii Domnului; singur a fost de faţă la sfinţirea ei, în toamna anului 1819, a arătat locul său de înmormântare şi-a poruncit să se zugrăvească planul peşterii de mormânt”.
Bătrânul mitropolit socotea că treburile sale lumeşti sunt încheiate şi acum trebuie să aştepte chemarea de pe urmă. Şi ceasul vieţii lui s-a oprit în martie 30, în 1821, la orele 8 dimineaţa.
Remarcăm faptul că în perioada cât el a condus treburile Mitropoliei Moldovei au fost construite 200 de biserici noi în oraşele şi satele din Basarabia.
Moartea lui a iscat o nouă problemă, s-a început lupta pentru scaunul arhieresc din Chişinău. Arhiepiscopul Ekaterinoslavului şi a Tauridei Iov (Potiomkin), rudă al contelui Potiomkin, roagă insistent Sfântul Sinod să i se încredinţeze Eparhia Basarabiei. Membrii Sinodului, însă, au o altă opinie şi la 11 iunie 1821 apare Decretul despre numirea în acest post a lui Dimitrie Sulima, unul dintre ajutorii şi discipolii Mitropolitului Gavriil.
El a continuat reformele începute de Mitropolitul Gavriil, deşi în unele situaţii nu întotdeauna a mers exact pe urmele înaintaşului său. Aşa în timpul aflării lui în scaunul arhieresc Dicasteria a fost transformată în consistorie eparhială, formate departamente ale consistoriei şi mărit numărul funcţionarilor care lucrau în ea.
Eparhia Basarabiei a fost catalogată ca fiind de clasa a doua şi respectiv dirijarea ei era încredinţată unui arhiepiscop. Vicariatul a fost suspendat, cele două moşii cerute de Gavriil şi Mănăstirea Căpriana au fost retrocedate Mănăstirii Zugrafu din Grecia. Întreţinerea Eparhiei a fost trecută pe seama trezoreriei de stat.
Reforme mari au avut loc în Seminarul Teologic din Chişinău. Dacă până în 1821 învăţământul în Seminar era de 7 clase, după reformă el a fost redus la 6 clase. Câte două clase de retorică, filozofie şi teologie. Printre obiectele care se studiau figurau: limba moldovenească, istoria şi matematica erau predate în limba rusă, iar filozofia şi teologia în limba latină.
A apărut însă o problemă de ordin lingvistic. Băştinaşii nu cunoşteau limba rusă, fapt care îngreuna mult predarea materialului. Şi-atunci Arhiepiscopul Dimitrie a poruncit ca profesorii să fie selectaţi din rândurile persoanelor care ştiu limba română, iar pentru pregătirea ulterioară a cadrelor el a început să trimită la învăţătură la Academia Teologică din Kiev, elevi moldoveni care în viitor puteau fi utilizaţi în calitate de profesori la seminar.
În luna octombrie 1823 au fost deschise şcoli judeţene la Tiraspol şi Acherman. Iar începând cu anul 1924, tot din iniţiativa Arhiepiscopului Dimitrie în Basarabia au fost deschise şcoli lancasteriene în care iniţial predau doar foştii elevi ai seminarului. Iar mai târziu s-a luat o decizie ca în fiecare parohie să fie deschise asemenea şcoli şi copiii să înveţe a citi în limba română şi în limba rusă.
Dar cea mai mare realizare a Arhiepiscopului Dimitrie a fost edificarea Catedralei Mitropolitane. Proiectul Catedralei şi a Clopotniţei a fost întocmit de celebrul arhitect Avram Melnikov, fost profesor la Academia de Artă din Petersburg. Lucrările începute la 11 mai 1830 au fost finisate la 12 ianuarie 1935. Iar sfinţirea Catedralei a avut loc la 15 octombrie 1836.
Lucrările artistice au fost executate de pictorul Kovşarov, iar în clopotniţă au fost instalate cinci clopote mari şi mici în greutate de o mie de puduri. Cuprul din aceste clopote a fost retopit din tunurile turceşti luate ca trofee în timpul războiului.
Aici ar fi cazul să dăm şi datele biografice ale Mitropolitului Dimitrie Sulima:
Născut în 1772, în Ucraina. Decedat la 4 august 1844, la Chişinău unde şi a fost înmormântat în partea dreaptă a Catedralei mitropolitane, a cărei construcţie a realizat-o. În 1811 a fost hirotonit episcop, iar în 1821 arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului.
Precizăm că Arhiepiscopul Dimitrie Sulima a condus Mitropolia Chişinăului când ea se întindea până la Bug şi din componenţa ei făcea parte Odesa şi circumscripţiile ei, adică, în total Mitropolia îngloba cca 1500 de biserici. Serviciul religios se oficia în limba română, uneori utilizându-se cărţi slavoneşti. Arhiepiscopul Dimitrie personal traducea în limba română cărţi şi explicaţii în problemele credinţei pe care le tipărea în tipografia eparhială.
În timpul când el conducea mitropolia s-a deschis şi primul liceu din Chişinău 1833. A fost un luptător consecvent cu sectarii şi credincioşii de rit vechi. Aşa în 1833 el a insistat ca molocanii să fie expulzaţi din Chişinău în Caucaz.
Iurie Colesnic
Rev. Natura, ianuarie 2010, pag. 9.
„Era de-acum al optulea an al Slujirii mitropolitului Gavriil bisericii din Basarabia, se sfârşea al 75-lea an al vieţii lui. Truda îndelungată, supărările lui de slujbă, cu totul surpase puterile lui şi el mai toată ocârmuirea eparhiei o dăduse acum vicarului sau preasfinţitului Dimitrie (Sulima). La anul 1819 el a prins deacum a se pregăti spre mutarea în altă lume, alegând un loc al odihnei sale la mănăstirea Căpriana. Arhipăstorul s-a grăbit să sfârşească aicea zidirea bisericii Adormirii Maicii Domnului; singur a fost de faţă la sfinţirea ei, în toamna anului 1819, a arătat locul său de înmormântare şi-a poruncit să se zugrăvească planul peşterii de mormânt”.
Bătrânul mitropolit socotea că treburile sale lumeşti sunt încheiate şi acum trebuie să aştepte chemarea de pe urmă. Şi ceasul vieţii lui s-a oprit în martie 30, în 1821, la orele 8 dimineaţa.
Remarcăm faptul că în perioada cât el a condus treburile Mitropoliei Moldovei au fost construite 200 de biserici noi în oraşele şi satele din Basarabia.
Moartea lui a iscat o nouă problemă, s-a început lupta pentru scaunul arhieresc din Chişinău. Arhiepiscopul Ekaterinoslavului şi a Tauridei Iov (Potiomkin), rudă al contelui Potiomkin, roagă insistent Sfântul Sinod să i se încredinţeze Eparhia Basarabiei. Membrii Sinodului, însă, au o altă opinie şi la 11 iunie 1821 apare Decretul despre numirea în acest post a lui Dimitrie Sulima, unul dintre ajutorii şi discipolii Mitropolitului Gavriil.
El a continuat reformele începute de Mitropolitul Gavriil, deşi în unele situaţii nu întotdeauna a mers exact pe urmele înaintaşului său. Aşa în timpul aflării lui în scaunul arhieresc Dicasteria a fost transformată în consistorie eparhială, formate departamente ale consistoriei şi mărit numărul funcţionarilor care lucrau în ea.
Eparhia Basarabiei a fost catalogată ca fiind de clasa a doua şi respectiv dirijarea ei era încredinţată unui arhiepiscop. Vicariatul a fost suspendat, cele două moşii cerute de Gavriil şi Mănăstirea Căpriana au fost retrocedate Mănăstirii Zugrafu din Grecia. Întreţinerea Eparhiei a fost trecută pe seama trezoreriei de stat.
Reforme mari au avut loc în Seminarul Teologic din Chişinău. Dacă până în 1821 învăţământul în Seminar era de 7 clase, după reformă el a fost redus la 6 clase. Câte două clase de retorică, filozofie şi teologie. Printre obiectele care se studiau figurau: limba moldovenească, istoria şi matematica erau predate în limba rusă, iar filozofia şi teologia în limba latină.
A apărut însă o problemă de ordin lingvistic. Băştinaşii nu cunoşteau limba rusă, fapt care îngreuna mult predarea materialului. Şi-atunci Arhiepiscopul Dimitrie a poruncit ca profesorii să fie selectaţi din rândurile persoanelor care ştiu limba română, iar pentru pregătirea ulterioară a cadrelor el a început să trimită la învăţătură la Academia Teologică din Kiev, elevi moldoveni care în viitor puteau fi utilizaţi în calitate de profesori la seminar.
În luna octombrie 1823 au fost deschise şcoli judeţene la Tiraspol şi Acherman. Iar începând cu anul 1924, tot din iniţiativa Arhiepiscopului Dimitrie în Basarabia au fost deschise şcoli lancasteriene în care iniţial predau doar foştii elevi ai seminarului. Iar mai târziu s-a luat o decizie ca în fiecare parohie să fie deschise asemenea şcoli şi copiii să înveţe a citi în limba română şi în limba rusă.
Dar cea mai mare realizare a Arhiepiscopului Dimitrie a fost edificarea Catedralei Mitropolitane. Proiectul Catedralei şi a Clopotniţei a fost întocmit de celebrul arhitect Avram Melnikov, fost profesor la Academia de Artă din Petersburg. Lucrările începute la 11 mai 1830 au fost finisate la 12 ianuarie 1935. Iar sfinţirea Catedralei a avut loc la 15 octombrie 1836.
Lucrările artistice au fost executate de pictorul Kovşarov, iar în clopotniţă au fost instalate cinci clopote mari şi mici în greutate de o mie de puduri. Cuprul din aceste clopote a fost retopit din tunurile turceşti luate ca trofee în timpul războiului.
Aici ar fi cazul să dăm şi datele biografice ale Mitropolitului Dimitrie Sulima:
Născut în 1772, în Ucraina. Decedat la 4 august 1844, la Chişinău unde şi a fost înmormântat în partea dreaptă a Catedralei mitropolitane, a cărei construcţie a realizat-o. În 1811 a fost hirotonit episcop, iar în 1821 arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului.
Precizăm că Arhiepiscopul Dimitrie Sulima a condus Mitropolia Chişinăului când ea se întindea până la Bug şi din componenţa ei făcea parte Odesa şi circumscripţiile ei, adică, în total Mitropolia îngloba cca 1500 de biserici. Serviciul religios se oficia în limba română, uneori utilizându-se cărţi slavoneşti. Arhiepiscopul Dimitrie personal traducea în limba română cărţi şi explicaţii în problemele credinţei pe care le tipărea în tipografia eparhială.
În timpul când el conducea mitropolia s-a deschis şi primul liceu din Chişinău 1833. A fost un luptător consecvent cu sectarii şi credincioşii de rit vechi. Aşa în 1833 el a insistat ca molocanii să fie expulzaţi din Chişinău în Caucaz.
Iurie Colesnic
Rev. Natura, ianuarie 2010, pag. 9.
Chișinău, orașul meu 