Nicolae Costin a fost în cetatea Chişinăului ceea ce a fost Grigore Vieru în poezie: un spirit luminos care a avut talentul de a apropia gândurile unele de altele, de a lega ideile cunoscute cu ideile mai puţin cunoscute şi de a înfăţişa aceste idei prin expresii precise şi limpezi (aşa cum spunea Helvetius despre aceste spirite).
El a luptat pentru demnitatea poporului său, pentru independenţa şi integritatea ţării sale, a fost un fiu vrednic al neamului său pe care l-a iubit, l-a îndrumat, iar la nevoie s-a identificat cu el pentru a construi drumul libertăţii în istorie.În arena publică a devenit un om al faptelor, al îndemnurilor şi al iniţiativelor pe care le-a impus cu energie şi persuasiune. În toată această confruntare el nu a abjurat niciodată de la principiile pure pentru că ele reprezentau puterea lui de a rămâne în condiţia de om între oameni. A rămas în orice fel de luptă el însuşi, fără a apela la stratageme şi maşinaţiuni pentru a învinge în mod nedrept pe cel care nu era de o seamă cu el în idei şi în caracter. El, ca om, a pierdut şi a fost nedreptăţit, dar valoarea morală a principiilor a fost salvată. Pe calea aceasta spinoasă şi grea a trecut prin viaţă şi Nicolae Costin.Eu personal îl preţuiesc pentru toată lucrarea lui sfânta de co-întemeietor al tânărului stat Republica Moldova, unde Nicolae Costin a introdus în conştiinţa publică idei şi atitudini noi, fără precedent. Uneori, când împrejurările o impuneau, vorbea sentenţios, categoric, parcă stabilea programe şi coduri de conduită. Avea idei mari şi juste, dar nu lăsa o clipă să se întrevadă gigantismul acestor idei sau dorinţa sa megalomanică de revendicare a paternităţii lor. Avea simţul proporţiilor şi al sobrietăţii spuselor şi contribuţiilor sale. El nu-şi impunea ideile şi dezideratele ca şi ceilalţi mari confraţi de-ai lui din perioada începuturilor formării noului stat independent al Moldovei. Ideile, în mod miraculos odată născute, deşteptau conştiinţele însetate de mari adevăruri. Ei făceau ca aceşti oameni buni să-şi vadă şi să-şi pipăie sufletul realizând că există, că ei sunt cineva.
Nicolae Costin nu a fost lacom de stima publică, de onoruri şi de folosul funcţiilor. El a servit, nu a aservit, locul pe care îl ocupa. Să învăţăm de la el că, în funcţiile publice, orice persoană se află în serviciul poporului său pe care trebuie să-l slujeşti sincer cu toate puterile şi valenţele tale, atâta timp cât cei mulţi te-au investit cu onoarea de a avea încrederea lor.
Eu am avut onoarea să-l cunosc îndeaproape pe primarul Chişinăului Nicolae Costin pe timpul serviciului meu diplomatic din capitala Republicii Moldova. Frecventa des ambasada noastră unde venea cu iniţiative care să se regăsească în acţiunile noastre comune. Am organizat împreună un program special de obiective care trebuiau realizate la Chişinău şi Bucureşti, activităţi prin care să ne cunoaştem mai bine, să facem schimburi comerciale, să deschidem magazine cu bunuri din Republica Moldova la Bucureşti, şi cu cele din România la Chişinău. Se preocupa de promovarea relaţiilor noastre culturale şi de sprijinirea tinerilor pentru studii în România.
Fără a detalia mai mult lucrurile, vreau să precizez că primarul, omul, cetăţeanul Nicolae Costin a făcut foarte multe pentru semenii lui din Republica Moldova. La Nicolae Costin decenţa în realizarea lucrurilor utile era direct proporţională cu eficienţa. Era foarte exigent cu sine. Odată, întrebându-l cum decurg treburile, a privit undeva în depărtare şi mi-a spus: “Aud zgomotul morii, dar nu văd făina”.
Nicolae Costin rămâne o figură emblematică în galeria personalităţilor de aur care s-au jertfit pentru înfiinţarea statului din Republica Moldova, pentru redarea demnităţii şi libertăţii poporului lor. Generaţiile care s-au implicat în acel timp esenţial al istoriei din Republica Moldova pot fi măsurate, fără exagerare şi inutile flatări, cu înălţimea generaţiei paşoptiste, care a modernizat, reînnoit şi regenerat fiinţa identitară profundă a poporului român. De aceea, înfăptuirile lor măreţe şi irepetabile s-au convertit astăzi şi pentru totdeauna în vremuri, în valori sfinte, fundamentale ale Republicii Moldova.
În muntele demnităţii înălţat în Republica Moldova de el şi confraţii săi de luptă şi de idei, Nicolae Costin este o rocă imposibil de dezagregat.Fericit este poporul acela care ştie să-şi cinstească oamenii mari, pe care el însuşi i-a zămislit din aspiraţiile sale cele mai înalte.
Marian ENACHE
Ambasador în Republica Moldova, 1993-1996Marţi, 16 Februarie 2010
http://www.capitala.md/index.php?option=com_content&view=article&id=1461%3Anicolae-costin-i-a-urmat-menirea&Itemid=1&lang=ro
Nicolae Costin nu a fost lacom de stima publică, de onoruri şi de folosul funcţiilor. El a servit, nu a aservit, locul pe care îl ocupa. Să învăţăm de la el că, în funcţiile publice, orice persoană se află în serviciul poporului său pe care trebuie să-l slujeşti sincer cu toate puterile şi valenţele tale, atâta timp cât cei mulţi te-au investit cu onoarea de a avea încrederea lor.
Eu am avut onoarea să-l cunosc îndeaproape pe primarul Chişinăului Nicolae Costin pe timpul serviciului meu diplomatic din capitala Republicii Moldova. Frecventa des ambasada noastră unde venea cu iniţiative care să se regăsească în acţiunile noastre comune. Am organizat împreună un program special de obiective care trebuiau realizate la Chişinău şi Bucureşti, activităţi prin care să ne cunoaştem mai bine, să facem schimburi comerciale, să deschidem magazine cu bunuri din Republica Moldova la Bucureşti, şi cu cele din România la Chişinău. Se preocupa de promovarea relaţiilor noastre culturale şi de sprijinirea tinerilor pentru studii în România.
Fără a detalia mai mult lucrurile, vreau să precizez că primarul, omul, cetăţeanul Nicolae Costin a făcut foarte multe pentru semenii lui din Republica Moldova. La Nicolae Costin decenţa în realizarea lucrurilor utile era direct proporţională cu eficienţa. Era foarte exigent cu sine. Odată, întrebându-l cum decurg treburile, a privit undeva în depărtare şi mi-a spus: “Aud zgomotul morii, dar nu văd făina”.
Nicolae Costin rămâne o figură emblematică în galeria personalităţilor de aur care s-au jertfit pentru înfiinţarea statului din Republica Moldova, pentru redarea demnităţii şi libertăţii poporului lor. Generaţiile care s-au implicat în acel timp esenţial al istoriei din Republica Moldova pot fi măsurate, fără exagerare şi inutile flatări, cu înălţimea generaţiei paşoptiste, care a modernizat, reînnoit şi regenerat fiinţa identitară profundă a poporului român. De aceea, înfăptuirile lor măreţe şi irepetabile s-au convertit astăzi şi pentru totdeauna în vremuri, în valori sfinte, fundamentale ale Republicii Moldova.
În muntele demnităţii înălţat în Republica Moldova de el şi confraţii săi de luptă şi de idei, Nicolae Costin este o rocă imposibil de dezagregat.Fericit este poporul acela care ştie să-şi cinstească oamenii mari, pe care el însuşi i-a zămislit din aspiraţiile sale cele mai înalte.
Marian ENACHE
Ambasador în Republica Moldova, 1993-1996Marţi, 16 Februarie 2010
http://www.capitala.md/index.php?option=com_content&view=article&id=1461%3Anicolae-costin-i-a-urmat-menirea&Itemid=1&lang=ro
Chișinău, orașul meu 