Liviu Rebreanu la Chişinău
La fel ca şi confratele său Mihail Sadoveanu, marele prozator Liviu Rebreanu a poposit în Basarabia în mai multe rânduri.
La 14 iunie 1936, la Chişinău, fusese anunţat cu o conferinţă despre poetul naţional George Coşbuc, ardelean şi el. Era a doua descindere a lui Rebreanu la Chişinău. Prima avusese loc în 1918, în acea perioadă după Unire, când multe personalităţi ale culturii româneşti soseau în Basarabia să vadă miracolul eliberării. Se presupune că lui îi aparţine lucrarea Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea. Împreună. Harta Basarabiei, semnată cu numele Ion Jalea. Unii cercetători îi atribuie această lucrare, alţii au rezerve. Oricum ar fi, ea a fost inclusă în ediţia de opere complete.
Dacă în 1918 el sosise la Chişinău în calitate de corespondent al ziarului Lumina şi ca un prozator care încă nu era developat, apoi peste şasesprezece ani numele lui era deja acoperit de glorie. Autorul romanului Ion, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Români, era o autoritate literară de necontestat. De aceea frumoasa Sală Eparhială din Chişinău a adunat în seara de 14 iunie toată elita Chişinăului şi cronicarii n-au scăpat ocazia să-i treacă în revistă, începând cu Mitropolitul Gurie Grosu şi terminând cu farmacistul Diaconescu.
Ca la orice serbare de acest fel, după luările de cuvânt ale autorităţilor locale, cum era adjunctul primarului Demir Apostolescu, scriitorul Ludovic Dauş, cercetătorul Leon T. Buga, scriitorul George Doru Dumitrescu, ziaristul Elefterie Negel-Caliacra, publicistul Teodor Inculeţ, cuvântul i-a fost oferit lui Liviu Rebreanu. El şi-a amintit despre Chişinăul de odinioară şi chiar despre faptul că atunci, în 1918, era la un pas de-a fi păruit la Chişinău. Însă subiectul principal a fost comunicarea despre George Coşbuc.
Revista Pagini basarabene a consemnat în paginile sale evenimentul, de unde şi reproducem rândurile de mai jos:
„De fapt nu a fost o conferinţă în care s-a urmărit analiza operei marelui poet ardelean, ci un imn închinat lui „Badea Gheorghe”… un imn zămislit în sufletul conferenţiarului din copilărie, în casa lui părintească, unde „Badea Gheorghe” zăbovia câteva decenii în urmă.
Amintiri duioase ce au muiat sufletul asistenţei până la lacrimi. Dar şi afirmări tari ce trezeau revolta, pentru uitarea… grabnică uitare a operei celui ce a creat versuri de neîntrecută mlădiere şi sprinteneală.
D-l Liviu Rebreanu s-a dovedit cu prilejul acesta şi un abil conferenţiar, care sub forma unor amintiri, strecoară atâtea adevăruri referitoare la situaţia de azi, la rătăcirile şi ereziile marelui public, dominat de literatura ieftină, ispititoare, uitând operele marilor noştri scriitori, între cari tronează „Badea Gheorghe”.
Acoperit cu flori, ovaţionat, D-l Liviu Rebreanu va fi simţit în adâncul sufletului său bucuria celui ce-şi vede sărbătorită o viaţă de muncă şi o operă. Căci o sărbătoare caldă, sinceră a fost seara de 14 iunie, când mii de intelectuali i-au împărtăşit dragostea şi admiraţia lor.
După conferinţă, admiratorii Dlui Liviu Rebreanu i-au oferit un buchet.”
Cred că a sosit momentul ca pe aleea clasicilor din Chişinău să fie instalat bustul aceluia care în incinta Academiei Române în ziua primirii în rândurile nemuritorilor şi-a rostit discursul intitulat Laudă ţăranului român. Discurs profetic şi absolut actual pentru ţăranul din Basarabia.
Fiindcă am ajuns la o situaţie paradoxală: scriitorul care cel mai mult a făcut şi a iubit Basarabia este cel mai urgisit de autorităţile comuniste. Este un act de mare nedreptate şi suntem datori să-l corectăm.
Iurie Colesnic
http://natura.md/index.php?module=articles&act=show&c=8&id=325
La fel ca şi confratele său Mihail Sadoveanu, marele prozator Liviu Rebreanu a poposit în Basarabia în mai multe rânduri.
La 14 iunie 1936, la Chişinău, fusese anunţat cu o conferinţă despre poetul naţional George Coşbuc, ardelean şi el. Era a doua descindere a lui Rebreanu la Chişinău. Prima avusese loc în 1918, în acea perioadă după Unire, când multe personalităţi ale culturii româneşti soseau în Basarabia să vadă miracolul eliberării. Se presupune că lui îi aparţine lucrarea Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea. Împreună. Harta Basarabiei, semnată cu numele Ion Jalea. Unii cercetători îi atribuie această lucrare, alţii au rezerve. Oricum ar fi, ea a fost inclusă în ediţia de opere complete.
Dacă în 1918 el sosise la Chişinău în calitate de corespondent al ziarului Lumina şi ca un prozator care încă nu era developat, apoi peste şasesprezece ani numele lui era deja acoperit de glorie. Autorul romanului Ion, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Români, era o autoritate literară de necontestat. De aceea frumoasa Sală Eparhială din Chişinău a adunat în seara de 14 iunie toată elita Chişinăului şi cronicarii n-au scăpat ocazia să-i treacă în revistă, începând cu Mitropolitul Gurie Grosu şi terminând cu farmacistul Diaconescu.
Ca la orice serbare de acest fel, după luările de cuvânt ale autorităţilor locale, cum era adjunctul primarului Demir Apostolescu, scriitorul Ludovic Dauş, cercetătorul Leon T. Buga, scriitorul George Doru Dumitrescu, ziaristul Elefterie Negel-Caliacra, publicistul Teodor Inculeţ, cuvântul i-a fost oferit lui Liviu Rebreanu. El şi-a amintit despre Chişinăul de odinioară şi chiar despre faptul că atunci, în 1918, era la un pas de-a fi păruit la Chişinău. Însă subiectul principal a fost comunicarea despre George Coşbuc.
Revista Pagini basarabene a consemnat în paginile sale evenimentul, de unde şi reproducem rândurile de mai jos:
„De fapt nu a fost o conferinţă în care s-a urmărit analiza operei marelui poet ardelean, ci un imn închinat lui „Badea Gheorghe”… un imn zămislit în sufletul conferenţiarului din copilărie, în casa lui părintească, unde „Badea Gheorghe” zăbovia câteva decenii în urmă.
Amintiri duioase ce au muiat sufletul asistenţei până la lacrimi. Dar şi afirmări tari ce trezeau revolta, pentru uitarea… grabnică uitare a operei celui ce a creat versuri de neîntrecută mlădiere şi sprinteneală.
D-l Liviu Rebreanu s-a dovedit cu prilejul acesta şi un abil conferenţiar, care sub forma unor amintiri, strecoară atâtea adevăruri referitoare la situaţia de azi, la rătăcirile şi ereziile marelui public, dominat de literatura ieftină, ispititoare, uitând operele marilor noştri scriitori, între cari tronează „Badea Gheorghe”.
Acoperit cu flori, ovaţionat, D-l Liviu Rebreanu va fi simţit în adâncul sufletului său bucuria celui ce-şi vede sărbătorită o viaţă de muncă şi o operă. Căci o sărbătoare caldă, sinceră a fost seara de 14 iunie, când mii de intelectuali i-au împărtăşit dragostea şi admiraţia lor.
După conferinţă, admiratorii Dlui Liviu Rebreanu i-au oferit un buchet.”
Cred că a sosit momentul ca pe aleea clasicilor din Chişinău să fie instalat bustul aceluia care în incinta Academiei Române în ziua primirii în rândurile nemuritorilor şi-a rostit discursul intitulat Laudă ţăranului român. Discurs profetic şi absolut actual pentru ţăranul din Basarabia.
Fiindcă am ajuns la o situaţie paradoxală: scriitorul care cel mai mult a făcut şi a iubit Basarabia este cel mai urgisit de autorităţile comuniste. Este un act de mare nedreptate şi suntem datori să-l corectăm.
Iurie Colesnic
http://natura.md/index.php?module=articles&act=show&c=8&id=325
Chișinău, orașul meu 