Strada Tricolorului (fosta strada Jukovski) evocă drapelul de stat al Republicii Moldova, oficializat la 27 aprilie 1990. Documentele probează că la confecţionarea steagurilor militare şi a celor domneşti ale Principatului Moldova a fost folosită cromatica tradiţională: roşu, albastru şi galben (auriu). Primele două erau prezente mai frecvent în culoarea pânzei, culoarea galbenă fiind utilizată mai mult la detalii. Culorile menţionate, în următoarea consecutivitate: galben (culoarea aurului), roşu şi albastru (azuriu), conform tratatului din sec. XIV al juristului italian Bartolus de Saxoferato, Despre însemne şi steme (Tractatus de insigniis et armis), sunt apreciate drept cele mai nobile culori în cromatica heraldică.
Utilizarea acestor trei culori a cunoscut o evoluţie semnificativă în istoria medievală şi modernă: din ţesături şi cusături populare, din pictură bisericească, din pagini de carte manuscrisă şi apoi tipărită, din şnur de sigiliu atârnat la hrisoave domneşti şi din culorile puse pe pergamentul sau hârtia hrisoavelor, sau pe blazoanele nobiliare şi domneşti, cele trei culori au urcat în stemele ţărilor române (pentru prima dată – în Transilvania).
În contextul dat sunt suficient de concludente blazoanele tricolore ale boierilor şi nobililor Văcăreşti, Brâncoveanu, Kogălniceanu, pe lângă cele acordate de Mihai Viteazul transilvănenilor sau diplomele tricolore ale bănăţenilor. De asemenea, pe întregul areal etnocultural al românilor arta bisericească medievală prezintă argumente incontestabile ale utilizării preferenţiale a cromaticii tricolore. Astfel, găsim tricolorul în picturile cărţilor bisericeşti: Tetraevangheliarul lui Gavril Uric (de la Neamţ, 1429), icoanelor moldoveneşti, cum ar fi, de exemplu, icoana din secolul al XVIII-lea Sfântul Gheorghe omorând balaurul, haina tricoloră a sfântului de pe miniatura Ivanco din Rădăuţi din manuscrisul de la Agapia (1646) etc.
Steagul cel Mare al lui Tudor Vladimirescu din perioada Revoluţiei din 1821 era, de asemenea, tricolor. Republica Populară Moldovenească (Republica Basarabia) a avut şi ea simbolica sa temporară de stat, Sfatul Ţării oficializând tricolorul la 21 noiembrie 1917.
În prezent pe Strada Tricolorului se află Banca Comercială Română şi Federaţia Naţională de Fotbal a Republicii Moldova.
Utilizarea acestor trei culori a cunoscut o evoluţie semnificativă în istoria medievală şi modernă: din ţesături şi cusături populare, din pictură bisericească, din pagini de carte manuscrisă şi apoi tipărită, din şnur de sigiliu atârnat la hrisoave domneşti şi din culorile puse pe pergamentul sau hârtia hrisoavelor, sau pe blazoanele nobiliare şi domneşti, cele trei culori au urcat în stemele ţărilor române (pentru prima dată – în Transilvania).
În contextul dat sunt suficient de concludente blazoanele tricolore ale boierilor şi nobililor Văcăreşti, Brâncoveanu, Kogălniceanu, pe lângă cele acordate de Mihai Viteazul transilvănenilor sau diplomele tricolore ale bănăţenilor. De asemenea, pe întregul areal etnocultural al românilor arta bisericească medievală prezintă argumente incontestabile ale utilizării preferenţiale a cromaticii tricolore. Astfel, găsim tricolorul în picturile cărţilor bisericeşti: Tetraevangheliarul lui Gavril Uric (de la Neamţ, 1429), icoanelor moldoveneşti, cum ar fi, de exemplu, icoana din secolul al XVIII-lea Sfântul Gheorghe omorând balaurul, haina tricoloră a sfântului de pe miniatura Ivanco din Rădăuţi din manuscrisul de la Agapia (1646) etc.
Steagul cel Mare al lui Tudor Vladimirescu din perioada Revoluţiei din 1821 era, de asemenea, tricolor. Republica Populară Moldovenească (Republica Basarabia) a avut şi ea simbolica sa temporară de stat, Sfatul Ţării oficializând tricolorul la 21 noiembrie 1917.
În prezent pe Strada Tricolorului se află Banca Comercială Română şi Federaţia Naţională de Fotbal a Republicii Moldova.
Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.
Chișinău, orașul meu 