Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Horodişte, judeţul Soroca, Basarabia – d. 26 iunie 1936, Bucov Prahova) a fost un om politic, jurist, savant şi scriitor român. În tinereţe, pentru participarea la mişcarea revoluţionara narodnicistă, este condamnat de autorităţile ţariste la ani grei de închisoare şi surghiun în Siberia (1886-1892). Nascut la 1/13 iunie 1865 în localitatea Cerepcau din judetul Soroca, Constantin Stere a primit primele cunostinte de carte în satul natal. Apoi a plecat la Chisinau, unde a urmat cursurile liceale. Epoca de tinerete a fost marcata de pasionate cautari ale unui drum revolutionar pentru realizarea unei societati drepte si echitabile, pentru egalitate si libertati democratice. Pentru activitate revolutionara si antitarista, în anul 1884, fn timpul examenelor pentru absolvirea liceului, a fost arestat. La Chisinau a fost închis cîteva luni. Dupa eliberare, s-a mutat mai întîi la Tighina, apoi la Odessa. în acest din urma oras, a fost arestat din nou, pentru ca, în 1886, sa fie deportat in Siberia, unde a stat pînâ în 1892. Dupa sase ani petrecuti între gheturile polare Constantin Stere vine, în 1892, in România si se stabileste la Iasi. Constantin Stere a desfasurat timp de peste 40 de ani o activitate publicistica remarcabila.
Strada Constantin Stere (fosta str. Fizkulturnikov). Poartă numele lui C. Stere (LVI. 1865, Ciripeau, Soroca-26.VI.1936, Iaşi), om politic şi scriitor român, ideolog al poporanismului. Absolvind Gimnaziul Gubernial pentru Băieţi nr. 1 din Chişinău, C. Stere activează în cercurile narodniciste din Rusia. Arestat pentru activitate subversivă, este deportat şi întemniţat în diferite închisori din Siberia (1886-1892). Evadând, vine în România şi se stabileşte la Iaşi, unde urmează cursurile la Facultatea de Drept. Ulterior, devine profesor universitar de drept constituţional şi rector al Universităţii ieşene.
A colaborat la publicaţiile Evenimentul, Evenimentul literar, Adevărul, iar în 1906 fondează, împreună cu Paul Bujor, revista Viaţa românească. După articolele sporadice de critică literară, reunite în volumul în literatură (1921), abordează romanul-fluviu în preajma revoluţiei (8 volume, 1932-1936), interesant prin pagini cu implicaţii autobiografice.
Ajuns profesor universitar, apoi rector, deputat liberal în Parlamentul României, C. Stere găseşte forţe şi timp să se deplaseze la Chişinău, îndeosebi în 1905-1906, când este avocat în „procesul Kalmuţki” şi când participă la organizarea şi întemeierea primului ziar de limba română din ţinut, intitulat Basarabia (1906).
Vine la Chişinău de nenumărate ori, dar mai ales în 1918, când contribuie la pregătirea şi proclamarea Unirii, urmând şi mai apoi naveta Bucov-Chişinău, pentru a face vizite membrilor primei sale familii şi unde feciorul său mai mare Roman îşi construieşte (pe la 1930) o casă trainică şi frumoasă.
Pe această stradă se află oficiul forţei de muncă a sectorului Buiucani, case de locuit.

Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.