Strada Mitropolit Dosoftei 

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Zolkiew, în Polonia, azi Nesterov, Ucraina) a fost un cărturar român, Mitropolit al Moldovei, poet şi traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat Sfânt.

Strada Mitropolit Dosoftei a fost redenumită prin hotărârea Prezidiului Sovietului Orășenesc Chișinău de Deputați ai Poporului nr. 5/4 din 20.07.1990. Este situată între Scuarul Catedralei şi Piaţa Dimitrie Cantemir, având o lungime de circa 1,5 km. Pe parcursul secolului al XIX-lea s-a numit ул. Гостинная (strada Gostinnaia) (de la hala de altădată, botezată în limbajul oficialităţilor ruse “Гостинный Двор” („Gostinâi Dvor”) – azi Piaţa Centrală Agroalimentară. Ulterior s-a numit ул. Шмидтовская (strada Schmidt) (până la 1924), Carol Schmidt (1924-1940, 1941–1944), ул. Сталинградская (strada Stalingrad) (1944-1961) şi ул. 25 Oктября (str. 25 Octombrie) (1961-1990).

Din fondul edilitar istoric s-au păstrat mai multe case de locuit, clădiri ale unor vechi instituții administrative, magazine. în prezent aici se află un complex de cazărmi militare, Ambasada Republicii Populare Chineze, Biserica romano-catolică Providența Divină, sediul Partidului National Liberal, sediul Partidului Comunist din Republica Moldova, Departamentul Cultură, Tineret şi Sport, Banca „International Comercial Banc”, Școala pentru copiii feroviarilor, Societatea de Cultură Evreiască etc.

Urbonimicul comemorează numele lui Dosoftei (1624-1693), cărturar român, poet, traducător de cărţi, teolog, mitropolit al Moldovei. S-a născut într-o familie de mazili. Numele său de mirean a fost Dimitrie Barila. Părinţii – Leontari şi Măria (Misiria) – au trăit mai mult timp în oraşul Lvov, unde şi-a petrecut anii de copilărie viitorul om de cultură. Tot aici şi-a început învăţătura la Şcoala Frăţiei Ortodoxe Stavropighia, al cărei epitrop era o rudă pe nume Chiriac Papara. Şi-a continuat studiile la Academia Latino-Greco-Slavonă din Iaşi, la înfiinţarea căreia (1640) şi-a dat concursul mitropolitul Varlaam. A studiat limbile clasice şi moderne (greaca, latina, slavona, polona, ucraineana), avea şi cunoştinţe de retorică, poetică, teologie.

Pe la 1649 se călugăreşte la Mănăstirea Pobrata. Aici face primele traduceri de texte religioase şi laice. Ajunge apoi episcop de Huşi (1658) şi de Roman (1659) şi, în sfărşit,mitropolit al Moldovei la Suceava (1671). în aceşti ani tălmăceşte mai multe cărţi.

Ca om politic, Dosoftei milita pentru libertatea şi independenţa neamului, fiind un 3onent făţiş al politicii de înrobire a ţării de către turci. De aceea, la invazia osmanlâilor Moldova, după lupta de la Hotin (1673), se refugiază împreună cu domnitorul Ştefan ^triceicu în Polonia. Se stabileşte la Mănăstirea Uniev, unde îşi continuă preocupările ologice.

La 1675 se întoarce în ţară şi după câteva luni de surghiun la Mănăstirea „Sf. iva” din Iaşi, este restabilit în scaunul mitropolitan. Se încadrează cu râvnă într-o intensă şi fructuoasă activitate culturală: reamenajează tipografia Mitropoliei de la Iaşi, înfiinţează o nouă tiparniţă, pe care o înzestrează cu toate cele „trebuincioase tipăririi de cărţi” prin mijlocirea şi cu ajutorul lui Nicolae Milescu Spătarul, aflat pe atunci la Moscova. De sub teascurile noii tipografii au apărut în scurt timp numeroase cărţi.

Se cuvin a fi remarcate eforturile cărturarului de introducere a graiului matern în biserică. în repetate rânduri a subliniat latinitatea etniei noastre.

Temându-se de persecuţii din partea noilor trimişi ai Porţii, s-a refugiat mai târziu în Polonia, mai întâi la Strai, apoi la Jolkiev (astăzi orăşelul Nesterov, reg. Lvov), unde îşi continuă activitatea de traducător şi editor de cărţi.

Dosoftei este întâiul nostru poet – ne-a lăsat cea mai voluminoasă operă în versuri -şi a avut să înfrunte toate greutăţile începutului pe tărâm cultural.

NEMERENCO, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Chișinău : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.