Strada Mihail Kogălniceanu (fosta Пирогова)

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din România.
„N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume”, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-ministru şi, mai tarziu, ministru de externe. A jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 şi în lupta pentru Unirea Principatelor Române.

Strada Mihail Kogălniceanu (a avut şi denumirile Pirogov, Reni), în perimetrul Sectorului Centru, este cuprinsă între străzile Ismail – Puşkin.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891) – om politic, istoric, publicist şi scriitor român. Militant pentru Unirea Principatelor; ministru, prim-ministru şi ministru de externe. Profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană din laşi. A fost editor al revistelor: Dacia literară, Propăşirea, Steaua Dunării. Membru al Societăţii Academice (1868).
Strada Mihail Kogălniceanu (fosta stradă Pirogov). Este situată în sectoarele Centru şi Buiucani, între străzile C. Stere şi L. Tolstoi, având lungimea de 2,2 km. Dintre denumirile mai vechi menţionăm: Reniiskaia (sec. al XlX-lea), Pirogov (sf. sec. al XIX-lea-1924), M. Kogălniceanu (1924-1944), Pirogov (1944-1990), M. Kogălniceanu (din 1990).
A luat fiinţă în prima jumătate a secolului trecut şi păstrează până astăzi multe din clădirile fondului edilitar istoric: casa negustorului I. Antonov (nr. 49), construită în 1896 pe locul alteia, mai vechi (din 1843), a proprietarului E. Tulocinschi (nr. 69), a comerciantului S. Şur (nr. 39), care a devenit mai târziu sediul Şcolii de Desen (1919) şi al Societăţii Basarabene de Arte (1921), cunoscută apoi cu denumirea Şcoala de Arte Frumoase, condusă de sculptorul Al. Plămădeală ş.a.
Pe această stradă se află astăzi Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (nr. 82), Muzeul de Pedagogie (nr. 60), blocuri de studii ale Universităţii de Stat, Societatea „Limba Noastră cea Română” (nr. 52), Casa Limbii Române, Centrul de educaţie estetică „Lăstărelul”.
Denumirea străzii evocă numele lui M. Kogălniceanu (1817-1891). Fiu al serdarului Ilie Kogălniceanu şi al Catincăi Stavilă, originară din Basarabia, M. Kogălniceanu a fost o personalitate politică de primă mărime, istoric, orator, scriitor, cercetător literar. Este primul istoric român modern. S-a impus prin lucrările şi discursurile sale: Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des valaques transdanubiens, 1837; Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională (manifest al istoriografiei romantice, rostit la 24 noiembrie 1843).
A editat cronici: Letopiseţele Ţării Moldovei (3 voi., 1846,1847,1852), Cronicile României (3 voi., 1872-1874). Tot la capitolul editări trebuie amintite şi cele trei periodice zămislite şi editate de el: Dacia literară (1840), Propăşirea (1844), Steaua Dunării (1855-1860).
Este autorul unor scrieri literare originale, dacă le privim în contextul epocii în care a activat: Nou chip de a face curte (1840), Iluzii pierdute (1841), Fiziologia provincialului în Iaşi, Trei zile din istoria Moldovei (1844) ş.a.
A fost prim-ministru, ministru de Externe, profesor la Academia Mihăileană şi membru al Academiei Române.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.