George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Viaţa satului este descrisă în toate manifestările ei, de la naştere până la moarte, primii fiori ai dragostei, hărnicia oamenilor, odihna după o zi de trudă, bucuria marilor sărbători, tristeţea omului apăsat de sărăcie, dârzenia şi spiritul de jertfă în luptă şi întoarcerea la strămoşi.George Coşbuc a primit premiul „Năsturel-Herescu“ şi a fost ales membru corespondent, apoi membru activ al Academiei Române. La vârsta prematură, la numai 52 de ani, în 1918, se stingea din viaţă unul dintre cei mai mari apostoli ai neamului, cel care i-a cântat în versuri nemuritoare „durerea şi amarul“. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, unde se odihnesc osemintele sale.

Str. George Coşbuc (în 1990–1991 şi între 1834–1924; 1944–1960–str. Mincu, 1924–1940–G. Coşbuc, I s-a mai spus şi G. Chitic, 1960–1990–Ion Creangă). Se află în sectorul Centru şi Rîşcani, cuprinsă între str. Columna şi str.Fantalului. Este una dintre cele mai vechi străzi din Chişinău, care lega centrul oraşului cu fîntîna arteziană Fantal de sub dealul bisericii Mazarache, de unde se alimenta pînă în sec.XX tot oraşul. În 1859 a fost printer primele străzi pavate cu piatră.