Strada Bucureşti
(fosta str. Iskra)
Poartă denumirea capitalei actuale a României – municipiul Bucureşti. Oraşul respectiv este situat în sudul Românei, în Câmpia Română, pe Dâmboviţa şi Colentina. Numărul populaţiei sale a depăşit cifra de 2,1 milioane locuitori. Se întinde pe 226 km pătraţi, fiind împărţit în 6 sectoare administrative urbane.
Este cel mai important centru politic, economic, ştiinţific şi cultural al României. Aici îşi desfăşoară activitatea întreprinderi constructoare de maşini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, maşini şi utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane şi elicoptere, autobuze), întreprinderi din sfera industriei electrotehnice, electronicii, mecanicii fine, a opticii, întreprinderi chimice, de producere a materialelor de construcţie, de prelucrare a lemnului etc. Oraşul dispune de nod feroviar şi rutier, de aeroporturi şi de metrou.
În Bucureşti îşi au sediul Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României, numeroase instituţii cultural-ştiinţifice: Academia Română, Biblioteca Academiei, Biblioteca Naţională, Biblioteca Universitară; universităţi, un institut politehnic, colegii; Opera, Filarmonica, teatre („Naţional”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza Bulandra” ş.a.); bisericile Curtea Veche, Mihai Vodă (sec. al XVI-lea), a Patriarhiei, Colţea; mănăstirile Radu-Vodă (sec. al XVII-lea), Antim (sec. al XVIII-lea); palatele Regal, Cotroceni, Cantacuzino, Victoria; Ateneul Român. Muzee (Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Statului, Muzeul Colecţiilor, Muzeul Ţăranului Român ş.a.); baze sportive, parcuri, grădină zoologică; Clădiri monumentale (Sala Palatului, Studioul de Televiziune). Descoperirile arheologice din arealele Giuleşti, Pipera, Tei, Pantelimon dovedesc că meleagurile au fost locuite din timpul geto-dacilor.
În ceea ce priveşte istoria oraşului Bucureşti, se afirmă că în perioada romană aici ar fi existat aşezarea Pinum. întemeietorul legendar este considerat ciobanul Bucur. Vlad Ţepeş ridică în zona Curtea Veche cetatea Bucureştilor ca punct fortificat în faţa năvălirilor turceşti (1459). Este menţionat ca oraş în 1533. în secolul al XVI-lea oraşul s-a extins, iar în secolul următor a devenit principalul centru economic şi cultural al ţării.
Din 1659, este capitală permanentă a Ţării Româneşti, iar din 1918 – capitala statului naţional unitar român. Devine un înfloritor centru cultural şi religios în timpul domniilor lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, care au încurajat construcţiile laice şi bisericeşti (Academia „Sf. Sava”, Palatul Mogoşoaia, spitalele „Colţea” şi „Pantelimon”, biserica Fundenii Doamnei).
La sfârşitul secolului al XVIII-lea se înfiinţează o şcoală, tipografii şi tot atunci se construieşte faimoasa Bibliotecă a Mavrocordaţilor.
Este centrul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, al Revoluţiei de la 1848. Sediul Guvernului revoluţionar. După alegerea lui Al.I. Cuza ca domn, capitala s-a îmbogăţit cu noi aşezăminte. După proclamarea independenţei (1878), oraşul ia un avânt deosebit. Devine unul dintre însemnatele centre urbane din sud-estul Europei, supranumit „micul Paris”.
După 1918, Bucureştiul a înregistrat o puternică dezvoltare industrială, o intensă dezvoltare urbanistică şi o remarcabilă înflorire culturală. S-au construit clădiri moderne şi obiective de artă (Palatul Telefoanelor, clădirea Bibliotecii Academiei, Palatul „Victoria”).
Cunoaşte apoi teroarea dezlănţuită de organizaţia legionară „Garda de Fier”, devastatorul cutremur din 1940, eliberarea de sub ocupaţia trupelor germane (august 1944).
Este capitală a Republicii Socialiste România între 1965 şi 1989. în această perioadă Bucureştiul e martorul nenumăratelor prefaceri care şi-au pus amprenta pe înfăţişarea actuală a oraşului. S-au construit aerogara Otopeni, Opera Naţională, Spitalul Municipal. Numeroase clădiri au fost demolate în cadrul programului de sistematizare a oraşului, în timpul regimului Ceauşescu.
Este martorul evenimentelor importante în decursul lui 1989, care s-au soldat cu prăbuşirea sistemului comunist din România.
Pe această stradă sunt amplasate Ambasada României în Republica Moldova, Departamentul Cultură al Primăriei municipiului Chişinău.
Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.
(fosta str. Iskra)
Poartă denumirea capitalei actuale a României – municipiul Bucureşti. Oraşul respectiv este situat în sudul Românei, în Câmpia Română, pe Dâmboviţa şi Colentina. Numărul populaţiei sale a depăşit cifra de 2,1 milioane locuitori. Se întinde pe 226 km pătraţi, fiind împărţit în 6 sectoare administrative urbane.
Este cel mai important centru politic, economic, ştiinţific şi cultural al României. Aici îşi desfăşoară activitatea întreprinderi constructoare de maşini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, maşini şi utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane şi elicoptere, autobuze), întreprinderi din sfera industriei electrotehnice, electronicii, mecanicii fine, a opticii, întreprinderi chimice, de producere a materialelor de construcţie, de prelucrare a lemnului etc. Oraşul dispune de nod feroviar şi rutier, de aeroporturi şi de metrou.
În Bucureşti îşi au sediul Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României, numeroase instituţii cultural-ştiinţifice: Academia Română, Biblioteca Academiei, Biblioteca Naţională, Biblioteca Universitară; universităţi, un institut politehnic, colegii; Opera, Filarmonica, teatre („Naţional”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza Bulandra” ş.a.); bisericile Curtea Veche, Mihai Vodă (sec. al XVI-lea), a Patriarhiei, Colţea; mănăstirile Radu-Vodă (sec. al XVII-lea), Antim (sec. al XVIII-lea); palatele Regal, Cotroceni, Cantacuzino, Victoria; Ateneul Român. Muzee (Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Statului, Muzeul Colecţiilor, Muzeul Ţăranului Român ş.a.); baze sportive, parcuri, grădină zoologică; Clădiri monumentale (Sala Palatului, Studioul de Televiziune). Descoperirile arheologice din arealele Giuleşti, Pipera, Tei, Pantelimon dovedesc că meleagurile au fost locuite din timpul geto-dacilor.
În ceea ce priveşte istoria oraşului Bucureşti, se afirmă că în perioada romană aici ar fi existat aşezarea Pinum. întemeietorul legendar este considerat ciobanul Bucur. Vlad Ţepeş ridică în zona Curtea Veche cetatea Bucureştilor ca punct fortificat în faţa năvălirilor turceşti (1459). Este menţionat ca oraş în 1533. în secolul al XVI-lea oraşul s-a extins, iar în secolul următor a devenit principalul centru economic şi cultural al ţării.
Din 1659, este capitală permanentă a Ţării Româneşti, iar din 1918 – capitala statului naţional unitar român. Devine un înfloritor centru cultural şi religios în timpul domniilor lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, care au încurajat construcţiile laice şi bisericeşti (Academia „Sf. Sava”, Palatul Mogoşoaia, spitalele „Colţea” şi „Pantelimon”, biserica Fundenii Doamnei).
La sfârşitul secolului al XVIII-lea se înfiinţează o şcoală, tipografii şi tot atunci se construieşte faimoasa Bibliotecă a Mavrocordaţilor.
Este centrul revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, al Revoluţiei de la 1848. Sediul Guvernului revoluţionar. După alegerea lui Al.I. Cuza ca domn, capitala s-a îmbogăţit cu noi aşezăminte. După proclamarea independenţei (1878), oraşul ia un avânt deosebit. Devine unul dintre însemnatele centre urbane din sud-estul Europei, supranumit „micul Paris”.
După 1918, Bucureştiul a înregistrat o puternică dezvoltare industrială, o intensă dezvoltare urbanistică şi o remarcabilă înflorire culturală. S-au construit clădiri moderne şi obiective de artă (Palatul Telefoanelor, clădirea Bibliotecii Academiei, Palatul „Victoria”).
Cunoaşte apoi teroarea dezlănţuită de organizaţia legionară „Garda de Fier”, devastatorul cutremur din 1940, eliberarea de sub ocupaţia trupelor germane (august 1944).
Este capitală a Republicii Socialiste România între 1965 şi 1989. în această perioadă Bucureştiul e martorul nenumăratelor prefaceri care şi-au pus amprenta pe înfăţişarea actuală a oraşului. S-au construit aerogara Otopeni, Opera Naţională, Spitalul Municipal. Numeroase clădiri au fost demolate în cadrul programului de sistematizare a oraşului, în timpul regimului Ceauşescu.
Este martorul evenimentelor importante în decursul lui 1989, care s-au soldat cu prăbuşirea sistemului comunist din România.
Pe această stradă sunt amplasate Ambasada României în Republica Moldova, Departamentul Cultură al Primăriei municipiului Chişinău.
Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.
Chișinău, orașul meu 