Strada Grigore Alexandrescu

Strada Alexandrescu Grigore (fosta пер. Панфилова 1)
Alexandrescu Grigore
(22 ianuarie 1810, Târgovişte – 25 noiembrie 1885, Bucureşti), poet. Al patrulea din cei cinci copii ai lui Mihai şi a Mariei Alecsandrescu. A copilărit în oraşul natal. În casele lui Nae Hiotu, rudă cu familia Cârlova, a învăţat de la dascălul Rafail greaca modernă. Şi-a continuat învăţătura cu «elinica» în şcoala lui Mitilineu, ajungînd să se familiarizeze cu textele clasice.
Îşi publică la 6 martie 1832, în «Curierul românesc», prima poezie, Miezul nopţii. Către sfîrşitul anului îi apare şi primul volum, conţinănd o traducere din Florian, Eliezer şi Neftali, şi cîteva poezii originale. În 1833 este membrul Societăţii Filarmonice. În 1838 îi apare in nou volum de poezii , cuprinzînd meditaţii romantice (Candela, Cimitirul, Barca, Rugăciunea), versuri erotice (Eliza, Aşteptarea, Inima mea e tristă), dar şi epistole şi fabule. Al treilea volum îi apare la Iaşi, sub îngrijirea lui A. Donici.
Grigore Alexandrescu este poetul paşoptist care şi-a exersat talentul într-o diversitate de specii şi genuri literare. Grigore Alexandrescu a scris epistole, satire, meditaţii şi fabulele: «Cîinele şi căţelul, Boul şi viţelul, şi Toporul şi pădurea».
Strada Alexandrescu Grigore (pînă în 1991 – stradela Панфилова 1). Se află în sectorul Buiucani, începînd de la str. Vasile Lupu şi continuă spre lacul Valea Morilor.

Leave a comment