FLOARE DIN PIATRĂ

Oraşul Chişinău a împlinit vârsta de 530 de ani. Cine îl vede pentru prima data, însă, este surprins de frumuseţea şi tinereţea lui. Să fi trecut oare atâtea secole pe caldarâmurile lui?
Chişinăul a cunoscut numeroase invazii şi incendii distrugătoare, însă, de fiecare dată, s-a ridicat triumfător din cenuşă pentru a renaşte.
Vă invit să facem o excursie imaginară în trecut. Cum arăta Moldova noastră cu 500 ani în urmă? Era unicul stat care se încumeta să opună rezistenţă unui cotropitor atât de puternic ca Imperiul Otoman.
Chişinăul, situat la sud estul ţării, departe de oraşe mari Iaşi, Suceava, Soroca era un târg nu prea mare doar câteva căsuţe, împrăştiate pe malurile râului Bâc. Cu trecerea anilor, a crescut şi s-a transformat în oraş începând cu secolul XIX, populaţia lui a sporit considerabil, Chişinăul devenind centru industrial şi comercial. În 1817 au fost planificate primele străzi – Zolotaia, Cauşanskaia, Moskovskaia (actualul bulevard Ştefan cel Mare), au apărut şi primele felinare.
Oraşul creştea repede, în 1897 numărul populaţiei atingea 108,5 mii locuitori. Devenise unul dintre cele mai mari oraşe ale Rusiei ţariste. La începutul sec. XX, în Chişinău erau 12 pieţe publice, cinci parcuri şi scuaruri, 142 de străzi şi stradele, 8410 case.
Primul arhitect principal al oraşului a fost, în anii 1856-1878, Alexandr Bernardazzi. Casele proiectate de el se mai păstrează şi în zilele noastre. Una dintre ele este cea în care se află acum Primăria oraşului.
Timp de 26 de ani în fruntea oraşului s-a aflat Karl Schmidt, care a făcut mult pentru a-i da Chişinăului un aspect european – străzi pavate, apeduct, tramvai. A susţinut şi domeniile culturii şi învăţământului. Au fost deschise gimnazii de fete şi de băieţi, şcoala de pictură, şcoala de comerţ,,
Oraşul a devenit multinaţional, aici locuiau moldoveni, ucraineni, armeni, evrei, ruşi, ţigani, bulgari, fapt ce şi-a găsit reflectare în denumirea străzilor: Armenească, Bulgară, Kiev. Centrul capitalei impresiona pe orice călător sau oaspete prin parcurile sale verzi, clădirile impunătoare, străzile largi. Unul dintre cele mai vechi parcuri din Moldova este grădina publică “Ştefan cel Mare” unde şi astăzi îşi înalţă falnicele coroane câţiva copaci cu o vârsta de peste 100 de ani.
În 1885, pe mijloacele adunate de locuitorii oraşului a fost ridicat monumentul scriitorului rus Alexandr Puşkin. În 1927, la intrarea în parc, a fost înălţat monumentul marelui domnitor şi conducător de oşti Ştefan cel Mare. Autorul monumentului este renumitul sculptor Alexandru Plămădeală. Principala artera a oraşului, actualul bulevard Ştefan cel Mare, a început să fie construita încă în 1817. Multe din frumoasele clădiri ale bulevardului, din păcate, au fost distruse în timpul celui de-al doilea război mondial.
În perioada interbelică viaţa social-culturală a Ioraşului era intensă. Chişi- năul a fost vizitat de vestiţi compozitori precum Serghei Rahmaninov, George Enescu, cântăreţi renumiţi – Alexandr Vertinski, Piotr Leşcenko. În repetate rânduri a fost în turneu Teatrul dramatic din Iaşi în Chişinău şi-au început cariera artistele Lidia Balici şi Maria Cibotari. Lidia Balici şi-a făcut studiile la Milano, devenind apoi una din primadonele Operei bucureştene. Maria Cibotari, fiică de muncitor, a devenit solista Operei din Berlin, cucerind apoi cele mai prestigioase scene europene.
Astăzi Chişinăul are peste 700 mii de locuitori. În ultimii 20 de ani capitala Moldovei a crescut şi în înălţime. La mijlocul anilor 70 aici a început construcţia clădirilor cu 9, 12,16 şi chiar 20 etaje.
“Oraşul meu cu umeri albi de piatră” – astfel i-a zis poetul Gheorghe Vodă, Chişinăului. Am vrea ca oraşul nostru să înflorească, bucurându-ne mereu.

Olga ŞCIPAKOVA