Autografe de Ziua Oraşului

Un oraş plin de lumină şi culoare
Valentina Brâncoveanu, pictoriţă
Tot timpul am pictat imagini din partea veche a oraşului Chişinău. Când m-aţi sunat, tocmai mă pregăteam de expoziţia (care a avut loc ieri – n.n.) dedicată Hramului Chişinăului. Pentru mine Chişinăul reprezintă tot ce-i mai frumos în viaţă. Când merg prin partea veche a capitalei, simt că trec prin istorie. E un oraş plin de lumină şi culoare. Mai rar asemenea oraşe, pline de verdeaţă, lumină şi de vibraţie. Chişinăul emană numai bunătate. Pictând acest oraş de o viaţă, caut să salvez ceea ce se mai poate salva…

Nu-mi pot exprima în cuvinte dragostea faţă de Chişinău
Glebus Sainciuc, artist plastic
M-am născut aici, nu departe de casa părintească a Mariei Cebotari şi, iată, de nouă decenii, locuiesc chiar în inima Chişinăului, în casa în care au trăit părinţii mei. Pe durata anilor, mi-a tot crescut dragostea faţă de acest oraş şi mă bucur că acum trăim în linişte şi pace. Am fixat pe pânză toate locurile pitoreşti ale capitalei. Oraşul nostru merită să fie iubit de toate generaţiile. Mi-e drag şi scump, şi vreau să le fie scump tuturor. De altfel, nici nu-mi pot exprima dragostea faţă de Chişinău în cuvinte.

Mă mândresc că am scris imnul oraşului Chişinău
Eugen Doga, compozitor
Pentru mine, înainte de toate, Chişinăul este patria mea. Cuvântul patrie include totul. Este casa, neamul meu şi speranţele mele. Ar fi puţin să spun că ţin mult la oraşul meu. Eu fac mult pentru el. Tocmai m-am întors din regiunile Stavropol şi Krasnoiarsk şi tot timpul, în zeci de concerte, interpretam cântecul consacrat Chişinăului. Sunt în permanenţă cu Chişinăul în inimă şi cred că ar fi bine şi chişinăuienii să simtă la fel.

Mă întorc mereu aici…
Ilian Gârneţ, violonist, laureat al mai multor concursuri internaţionale
Chişinăul este oraşul în care mă întorc cu drag, pentru că îl ador. Vin aici, iau o gură de aer şi apoi pornesc din nou în turnee în lumea întreagă. Dar, oriunde m-aş duce, mă întorc acasă, în oraşul natal, pe care nu l-aş schimba pentru nimic în lume.

Chişinăul s-a cam balcanizat
Eugen Bâzgu, arhitect
Pentru mine Chişinăul este un oraş deosebit. Din păcate, în ultimii 20 de ani, s-a construit foarte mult, fără o concepţie clară, încât oraşul în mare parte s-a balcanizat. Centrul oraşului este în proces de dezintegrare. Ca să schimbăm imaginea capitalei, trebuie să procedăm ca în ţările civilizate. E nevoie de o pretură a centrului istoric, pentru că astăzi acestea se află în sectoarele Centru, Buiucani, Botanica şi Râşcani. Un arhitect-şef în această pretură, ca în Vilnius, Caunas şi în alte oraşe, nu se subordonează primarului, ci Ministerului Culturii, care are competenţe în domeniul construcţiilor vechi, a monumentelor şi acestea sunt protejate de stat.

Capitala m-a făcut om
Liubomir Iorga, meşter de instrumente populare
Am trei locuri scumpe în viaţă – satul meu natal, Vadul lui Isac, judeţul Cahul, Chişinăul şi R. Moldova. Pentru mine, Chişinăul e cel mai scump oraş din lume. Altul ca el nu exisă. Chişinăul m-a făcut om, aici m-am realizat ca artist – la Opera Naţională, la Ansamblul Academic de Sat de cântece şi dansuri populare „Joc” – şi ca meşter de instrumente populare. Sunt fericit că oraşul îşi sărbătoreşte Hramul şi că sunt contemporan cu locuitorii lui. Şi mă mai bucur că Chişinăul este acum cu adevărat un oraş liber.

…Are un parfum deosebit
Larisa Zubcu, directoarea Sălii cu Orgă
În ultimii ani, am cutreierat mai multe capitale europene, dar Chişinăul îmi este cel mai scump. M-am născut aici, poate de aceea pentru mine este un oraş absolut deosebit, pentru că am crescut odată cu el. De câte ori mă întorc de peste hotare, îmi place nespus de mult să mă plimb pe artera principală a urbei şi în centrul istoric. Mi-e scumpă fiecare piatră, fiecare colţ de stradă. Chişinăul are un parfum deosebit. Îmi pare rău numai de faptul că oraşul vechi dispare treptat. E o localitate cu mult verde şi cu o arhitectură deosebită.

Chişinăul nu-i Odesa…
Radu Dolgan, interpret de muzică uşoară
Fiind născut în Chişinău, îmi amintesc că, într-o cameră mică, de pe strada Lazo, unde locuia familia noastră, a fost scrisă piesa „Primăvara”. Copilăria mi-am petrecut-o, de fapt, în sectorul Botanica al capitalei. Fiecare stradă îmi este nespus de dragă. Îmi place, desigur, partea istorică a oraşului. Chiar şi tatăl meu, compozitorul Mihai Dolgan, Dumnezeu să-l ierte, spunea că Chişinăul nu-i Odesa, nici Cernăuţi, dar e ceva cu totul aparte. Ce să vă spun? Chişinăul este totul pentru mine.

Nicolae Roibu

Timpul. – Miercuri, 14 Octombrie
Anul VIII 184(1158)
http://www.timpul.md/node/4508