Ecouri din Chișinăul de altădată

Mai puţină lume cunoaște faptul că articolul de consacrare a lui Octavian Goga, „Poetul pătimirii noastre” de Constantin Stere, a fost scris la Chișinău, în Hotelul Londra, unde acesta poposise. Astăzi acel hotel nu mai există, dar s-ar putea în acel loc, după modelul francezilor, să consemnăm evenimentul și să-l marcăm printr-o placă comemorativă. Căci impactul acelui prim studiu critic a fost decisiv pentru recunoașterea lui O. Goga și pentru începutul unirii provinciilor românești prin cultură. Profund impresionat de vocea inconfundabilă a poetului, ce venea la el parcă din adâncurile istoriei, C. Stere a luat un vers drept motto al ziarului Basarabia. Astfel, prin mâna ușoară a scriitorului basarabean, lumea cultă dintre Prut și Nistru a cunoscut debutul unui poet care va marca o epocă în literatura română.

Constantin Stere a iubit nespus de mult Ardealul și ardelenii. Lui îi aparţine expresia „drumul Ardealului duce prin Basarabia”. Cu incomparabila-i intuiţie politică, Stere, încă în 1916, a presimţit marile schimbări care urmau să se producă. Publicistul și omul politic bucovinean Gheorghe Tofan mărturisea mai târziu: „Când Stere, în anul 1916, a vizitat Ardealul, s-a înapoiat la Iași prin Bucovina și, întâlnindu-ne la Suceava, ca unui vechi colaborator al revistei «Viaţa românească», mi-a spus, printre altele: «La revedere, dragul meu, să te văd în curând guvernator al Bucovinei și să știi de la mine că drumul Ardealului duce prin Basarabia»” (Viaţa Basarabiei, 1939, nr. 4, p. 42).

Constantin Stere fusese luminat de acest gând cu mult mai devreme, în 1906, la Chișinău, unde venise să pună bazele primei publicaţii periodice în limba română, ziarul Basarabia. Citise placheta de versuri Poezii (Budapesta, Tipografia „Luceafărul”, 1905), cartea de debut a lui Octavian Goga și, profund impresionat, a publicat, în revista Viaţa românească (anul I, 1906, nr. 1, p. 50-77), cu pseudonimul C. Şărcăleanu, un remarcabil articol – „Cântarea pătimirii noastre”. Îndemnat de dorinţa de a-l cunoaște pe tânărul poet, Constantin Stere întreprinde în același an, în zilele de 6-9 mai, o călătorie în Ardeal, la Sibiu și la Arad, descrisă foarte iscusit în materialul memorialistic Patru zile în Ardeal. Impresiuni fugitive. Iar în octombrie, scrie cercetătorul Victor Durnea (v. C. Stere, Publicistica. Vol. I: 1893-1905, ed. V. Durnea, Iași, 2010, p. 27), C. Stere „va reveni la Sibiu […] pentru a participa la nunta lui Octavian Goga”.

Poezii de Octavian Goga a apărut la 15 septembrie 1905 și, imediat după apariție, s-a bucurat de apreciere din partea unor personalități, care au scris despre ea: Vasile Goldiș, „Cântărețul pătimirii noastre” (Tribuna, 1905, 9 oct., nr. 188), Iosif Vulcan, „Eveniment: Octavian Goga, «Poezii»” (Familia, 1905, 16 oct., nr. 42, p. 501), Nicolae Iorga, „Poeziile lui Octavian Goga” (Sămănătorul, 1905, 30 oct., nr. 44, p. 404-405), Ion Gorun, „Poezii de O. Goga” (Revista noastră, 1905, 1 nov.), Gheorghe Panu, „Un Coperta cărții Poezii de Octavian Goga– 20 nou poet” (Săptămîna, 1905, 25 nov., nr. 122) ș.a. Dacă acești autori semnalau apariția unui nou și original poet, cu un mesaj construit liniar, atunci ideea lui C. Stere se pliază exact pe mișcarea națională care se năștea în Basarabia și la a cărei constituire el participa. De aici și sensibilitatea acutizată la mesajul cărții lui O. Goga, care conta cel mai mult. Stere a apreciat partea originală a acestui debut poetic – mesajul de împotrivire la presiunile asupritorilor. Nu contemplarea acestei presiuni, nu lamentarea, ci anume mesajul de chemare la răzvrătire l-a sesizat Stere. Aici era cheia adevăratei originalități. Atmosfera din Basarabia și starea interioară a lui Stere au coincis cu mesajul intuit de Goga și anume pe acest făgaș s-a produs adevărata lor întâlnire.

Puţină lume cunoaște faptul că articolul ce l-a consacrat pe Octavian Goga, „Cântarea pătimirii noastre”, a fost scris la Chișinău, în Hotelul Londra, unde poposise C. Stere în 1906. Astăzi acel hotel nu mai există, a fost distrus de un grup NKVD, condus de Iacob A. Muhin, în luna iulie 1941. După război, pe ruinele fostului hotel a fost ridicată o clădire care este cu un nivel mai înaltă și de departe amintește de edificiul de odinioară. Dar s-ar putea ca în acel loc, după modelul francez, să consemnăm evenimentul și să-l marcăm printr-o placă comemorativă care va fixa pentru eternitate momentul consacrării unui poet național. Căci impactul acelui prim studiu critic a fost decisiv pentru recunoașterea lui Octavian Goga și pentru începutul unirii provinciilor românești prin cultură. Profund impresionat de vocea inconfundabilă a poetului, ce venea la el parcă din adâncurile istoriei, Stere a luat un vers și l-a pus pe frontispiciul ziarului Basarabia, primul ziar de limbă română editat la Chișinău, cu începere de la 24 mai 1906 până la 11 martie 1907: „Avem un vis neîmplinit,/ Copil al suferinţii,/ De jalea lui ne-au răposat/ Şi moșii, și părinţii”.

C. Stere nu s-a limitat în articolul său la o succintă trecere în revistă a conținutului cărții, ci, după cum era felul lui de a privi lucrurile în profunzime, a purces la o analiză comparată a mesajului poetic, raportându-l la concepțiile lui politice, sociale, filozofice, etice și estetice. Chiar din debutul articolului, din primele lui rânduri, el face o mărturisire șocantă pentru un om care cunoștea bine literatura, dar mai ales cunoștea viața: Din nou am recitit din scoarță în scoarță cărticica cu coperta roz-gălbuie ce poartă acest titlu, și parcă îmi vine greu s-o închid, să rup vraja de care mi-a cuprins sufletul „cântarea pătimirii noastre” și, de pe înălțimile la care m-a ridicat, să arunc ochii în juru-mi […] Plin încă de farmecul dureros și bărbătesc în același timp al sunetelor, al căror

Domol purcede glas de schijă

De la clopotnița din deal,

Să povestească lumii jalea

Înstrăinatului Ardeal,

mă uit pe fereastră: chipuri străine; graiul sonor, dar brutal al unui neam cotropitor, firme scrise cu caractere neobișnuite, purtând niște nume ciudate pentru urechea românului; și în mijlocul acestui cadru atât de ne al nostru, iată-le, parcă rătăcind, câteva figuri răzlețe, apoi altele în grupuri mici, sucmane cenușii și castanii închise, cojoace albe, atât de ale noastre (C. Şărcăleanu „Cântarea pătimirii noastre”). Prin geamul Hotelului Londra, Stere a văzut basarabeni, iar simțirea lui i-a contopit cu ardelenii, cu soarta lor simetrică de înstrăinați la ei acasă. Aici e secretul simpatiei lui C. Stere pentru Ardeal, el privea încolo și vedea Basarabia. Același destin, aceleași simțiri și aceleași aspirații…

(Fragment apărut în Identitățile Chișinăului: Ediția a 4-a / coordonatorii volumului: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. Chișinău, 2018, pp. 20-27)