Ecouri din Chișinăul de altădată

Din Leo Butnaru, Jurnal de Chișinău (1970 – 1980), text apărut în Identitățile Chișinăului: Ediția a 4-a / coordonatorii volumului: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. Chișinău, 2018, p. 50.

11.VIII.1970

Revenirea mea la „anchetarea” propriei intimități este destul de desuetă. Ar fi aceasta o necesitate, un moft, altceva? Grabnica și frecventa perindare de evenimente mă ține într-o stare de dubiu.

Care ar fi primul eveniment? Concertele de la Teatrul Verde ale excepționalului ansamblu bucureștean „Mondial” au demonstrat că la Chișinău mai palpită încă un puls capabil să ne reabiliteze.

[De necrezut! La Teatrul Verde din capitala RSSM concertase celebrissimul ansamblu „Mondial”! Mamă, mamă, ce mai scandal și dureri de cap pentru autoritățile bolșevice! S-a lăsat cu confruntări dintre miliția călărașă și spectatori, după care unii studenți, dintre cei mai fervenți și remarcați, au fost exmatriculați din instituțiile de învățământ. Printre ei și Mariana Ababii, colega noastră de grupă la jurnalism, care, urcând pe scenă, îl încleștase pe Mircea Drăgan, se pare, într-o îndelungă și disperată îmbrățișare. Îmi amintesc că, în acea seară de 31 iulie 1970, la un moment dat miile de spectatori prinseră a striga: „Pe harta Europei! Pe harta Europei!” Aceasta era melodia pe care bravii „Mondial”-i ezitau să o cânte la Chișinău, neexclus – la sugestia, la „doleanța” ideologilor mărunți cu ochelari de cal (asin, catâr, măgar?): „Ştiți, dumneavoastră, să nu care cumva… oarece interpretări subtextuale… subversive…”. Însă, la nestrămutata și insistenta cerere a publicului exploziv-neconcesiv, „Mondialul” cântă și „Pe harta Europei”, care se termină, în poemul lui Minulescu, astfel: „M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit”… Piei, Satană! (care umbli la hartă)… Jos labele de pe harta României!… Fraților!… – astea, apoi făclii din ziare aprinse, și miliție călărașă, nervoasă, derutată, dând cu pieptul cailor în pieptul mulțimii de tineri supraexaltați… – L.B., 1998.]