Premiul III la concursul de eseuri „Chișinăul european”, ediția a 2-a

E complicat. Întreg Chișinăul, pe fundalul instabilității politice din lume, își trăiește viața cotidiană cuprins de o tensiune nevăzută, parcă mereu în așteptare, întrebându-se, neliniștit: Care va fi următorul pas? Ce se va întâmpla? Oare se va schimba ceva, spre bine? Străzile murmură întrebări fără răspuns, iar oamenii privesc înainte cu speranță, dar și cu teamă.

Minciuni șoptite – uneori chiar strigate – mult prea des, iar adevăruri rostite mult prea rar. Opinii formate pe baza unor surse neverificate, zvonuri răspândite rapid, la scară largă, fără filtrul critic al gândirii proprii. Oamenii. Ei sunt, poate fără să-și dea seama, declanșatorii și întreținătorii acestui haos.

Acest oraș, asemenea unui boboc de floare timid, încearcă să-și deschidă petalele către lumina Europei. Dar progresul îi este adesea umbrit de umbrele ignoranței, de pasivitatea care plutește peste acțiuni amânate, peste planuri neîmplinite. Există pași mici, ezitanți, dar și o speranță încă vie, că într-o zi Chișinăul va deveni o adevărată capitală europeană. Și totuși, cine poate schimba această stare? Oamenii. Ei sunt cheia.

Nu cred că locuitorii Chișinăului au conștientizat pe deplin rolul important pe care îl au în transformarea orașului lor. Copleșiți de grijile zilnice, obosiți de responsabilitățile vieții adulte, poate ar citi acest eseu și ar întreba: „Ce știe fata asta la 16 ani?” Și poate ar avea dreptate. Dar eticheta vârstei nu schimbă realitatea în care trăim, nu șterge provocările din prezent și nici nu anulează nevoia de implicare.

A visa la un Chișinău european înseamnă a privi dincolo de crăpăturile trotuarelor, dincolo de zidurile obosite, dincolo de fisurile neîncrederii ce brăzdează inimile oamenilor. Înseamnă a vedea potențialul ascuns în străzi, în parcuri, în privirile calde ale celor care încă mai cred că schimbarea e posibilă. A visa la un Chișinău european înseamnă să nu ne oprim la ce este, ci să ne imaginăm ce ar putea fi.

Un Chișinău european ar trebui să fie un oraș al deschiderii, al incluziunii, al dialogului sincer. Un oraș unde fiecare voce să fie ascultată, unde drepturile omului să fie protejate nu doar prin legi, ci prin fapte. Un oraș unde diversitatea culturală e privită cu admirație, nu cu teamă; unde tradițiile se întâlnesc, se respectă, dar nu se anulează unele pe altele. Chișinăul trebuie să învețe să prețuiască influențele externe, dar să rămână fidel identității sale – limbii, istoriei, valorilor proprii.

Un Chișinău european ar trebui să depășească haosul și disconfortul transportului public actual, unde îmbulzeala sufocantă, întârzierile cronice și lipsa condițiilor  fac parte din rutina zilnică. În autobuze supraaglomerate, oamenii își duc oboseala și nemulțumirea, străbătând drumuri lungi printre suspine nerostite. Lipsa aerului curat, întârzierile constante, sentimentul de neputință transformă fiecare călătorie într-o luptă pentru spațiu și răbdare. De aceea, un Chișinău european are nevoie de un transport public modern, curat, eficient, accesibil tuturor. Un sistem în care autobuzele și troleibuzele vin la timp, oferă siguranță și respect pasagerilor. Un loc unde oamenii urcă cu încredere, nu cu resemnare. Progresul începe atunci când mobilitatea urbană devine un drept garantat, nu o povară zilnică. Doar așa orașul va respira mai ușor, iar locuitorii săi vor simți, zi de zi, că sunt mai aproape de Europa.

Lumina europeană care ar coborî asupra Chișinăului nu este doar o lumină exterioară, ci una lăuntrică. Ea cere curățenie sufletească și socială, cere să se șteargă praful demoralizării, să fie scoase la lumină inițiativa, curajul, responsabilitatea. Un Chișinău european ar fi un oraș unde corupția e alungată, unde funcționarul public își slujește cu demnitate cetățeanul, unde administrația locală lucrează transparent, iar oamenii nu mai privesc cu suspiciune fiecare decizie, ci participă activ la construirea comunității.

Dar, mai ales, Chișinăul european ar fi un oraș al tinerilor cu vise mari, al celor care nu mai pleacă să-și caute fericirea printre străini, ci o clădesc acasă, printre străzile unde au făcut primii pași, printre băncile unde au citit primele cărți. Un oraș unde școlile sunt moderne, unde universitățile colaborează cu instituții europene, unde cercetarea este susținută, iar cultura finanțată și respectată. Un loc unde teatrul, muzica, literatura devin poduri între oameni, nu ziduri.

Când privesc Chișinăul prin ochii unui visător, îl văd ca pe un copil timid care întinde mâna către lumină, dar încă se teme să pășească sigur. Și totuși, în fiecare acțiune civică, în fiecare protest pașnic, în fiecare carte scrisă, în fiecare tânăr care se întoarce acasă din diaspora, e o scânteie europeană. Orașul devine, încet-încet, o capitală europeană nu doar prin proiecte de infrastructură, ci prin mentalitate, prin atitudine, prin felul în care fiecare cetățean își asumă rolul de constructor al viitorului.

Noi, tinerii, putem ajuta la transformarea Chișinăului prin gesturile noastre simple, dar pline de semnificație. Putem începe prin a avea grijă de orașul nostru – să nu aruncăm pe jos, să păstrăm parcurile curate, să plantăm un copac, să aducem culoare acolo unde e gri. Putem fi mai buni unii cu alții: să oferim un zâmbet, o mână de ajutor, o vorbă caldă. Schimbarea începe din sufletul fiecăruia, iar atunci când multe suflete se unesc, orașul prinde viață. Putem respecta regulile, să ne implicăm, să ne spunem părerea cu curaj și să ne pese de ce se întâmplă în jur.

Putem participa la dezbateri publice, putem propune idei, putem scrie, putem crea proiecte, putem aduce în prim-plan problemele reale ale generației noastre. Putem organiza activități de voluntariat, putem contribui la înfrumusețarea spațiilor urbane, putem dona timp și energie pentru cauze care aduc zâmbete și speranță. Prin pași mici, dar sinceri, prin gesturi simple și inimă deschisă, putem aprinde o lumină nouă peste Chișinău, un oraș care să ne semene și de care să fim mândri.

Un Chișinău european nu se va clădi doar din proiecte mari și promisiuni politice, ci și din firele invizibile ale solidarității zilnice. Din fiecare mână întinsă celui căzut, din fiecare inițiativă pornită din inimă, din fiecare dialog sincer între oameni diferiți. Viitorul orașului se scrie nu doar în birouri, ci pe străzi, în piețe, în școli și în sufletele noastre. Fiecare copil care învață să iubească locul în care s-a născut, fiecare tânăr care alege să rămână și să construiască aici, fiecare părinte care își educă pruncii cu respect și demnitate – toți sunt arhitecții unui Chișinău mai luminos. Și, poate, adevărata lumină europeană nu vine de departe, ci se aprinde încet în fiecare dintre noi, purtând orașul spre ziua în care speranța va fi realitate.

În concluzie, Chișinăul european nu este un ideal îndepărtat, ci un proces viu, o călătorie pe care fiecare dintre noi are datoria s-o parcurgă. Este mai mult decât o integrare formală – este o transformare interioară, o luptă între vechi și nou, o promisiune a unui oraș mai bun, mai curat, mai drept, mai liber. Și poate, într-o zi, când soarele va răsări peste un Chișinău modern, verde, solidar și luminat de valorile europene, ne vom uita înapoi și vom ști că fiecare pas, fiecare luptă, fiecare sacrificiu a meritat. Și vom înțelege, poate atunci mai clar ca niciodată, că Europa nu e doar un spațiu geografic, ci o stare de spirit, un ideal, o construcție comună a speranțelor noastre.

Valeria VATAMANU , Liceul Teoretic „Constantin Negruzzi”,
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” ,
Filiala „Transilvania”