Chișinăul studențesc al anilor 90 – 2000 în poemul de Mihail Vakulovski

La Mulți Ani poeților de Ziua Mondială a Poeziei și mulțumim pentru versurile frumoase despre Chișinău! De multe ori Chișinăul pe care l-am cunoscut rămâne doar în poezie, pentru că se schimbă în viteză și nu întotdeauna spre bine.

De Ziua Poeziei vă propunem spre vizionare/lectură un poem de Mihail Vakulovski, în care e cuprins Chișinăul studențesc al anilor 90 – 2000, centrul căruia era cinematograful „Patria”.

Annabel Lee c’est toi

nu ne mai văzusem de la absolvirea facultăţii, Annabel Lee

ne-am întîlnit întîmplător în acest sfîrşit de vară

în faţa cinematografului “Patria-I”

CITITORUL (Sergiu Ţurcan, de exemplu, sau altcineva):

– De ce “Patria-I”?

AUTORUL: ca să rimezi

intram în 22 ieşeai din 22

te ţinea de fustă copilul

(îngînai No ia tebea liubliu po prejdnemu)

te durea gîtul

ca-n studenţie

erai frumoasă

ca-n studenţie

suplă subţire

ca-n studenţie cînd îmi spuneai (nu o dată)

că ai vrea să mă vezi odată peste ani ca să văd

cît de aceeaşi ai rămas tu Annabel Lee

nu mai eram student

nu mai erai studentă

şi ni se încreţiseră feţili

“demult, într-un regat lîngă mare,

de cînd mulţi ani or fi” ţin minte

îţi plăcea îngheţata la nebunie

poate te-aş fi invitat la “Povestea” la un pahar di şampanii

dacă nu-mi aminteam povestea din studenţie

eh cît de aproape eram în acea perioadă

frumoasă Annabel Lee

îmi amintesc ca azi, Sergiu Orehovschi îl întreabă

mirat pe Sergiu Ciobanu:

– Ghici, cu cine se întîlneşte Mihai Vaculovschi?

Sergiu Ciobanu, calm:

– Cu Annabel Lee

Orehovschi:

– Cu ANN-NABEL LEE!

prima oară ne-am sărutat în parcul de lîngă cămine

ne-am sărutat muşcat / disperat /

mi-ai spus că mă iubeşti demult

a fost bine deşi

nu te prea pricepeai la pupat cheri

apoi ai mai exersat prin sala de lectură

a căminului 8 cimitirul armenesc şi alte locuri mai

mult sau mai puţin publice

ţi-am scris poezele cu sacul

pe care le-am ars cu dragoste în singurătate

ne-am întîlnit întîmplător în oraşul studenţiei

acelaşi şi puţin schimbat

m-ai întrebat de ce m-aş fi însurat

cred că te-am întrebat ce mai faci

şi alte (nu multe) banalităţi

ne-am întîlnit întîmplător prieteno

şi ne-am despărţit repede

iar acum marele terminator vă aduce

un final de poezie f. cărtărescian:

ne-am întîlnit întîmplător

în acest început de poezie

                          ANABEL LI

ne ţineam de mîini

te ţinea de ie

şi nu ni dure inimili

              (ci picioarili)