(fragment din Chișinăul de Ștefan Ciobanu, Editura Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția Basarabiei, 1925)

În cele două provincii româneşti, cari au îndurat jugul stăpânirii străine, în Ardeal şi Bucovina, religia a jucat cel mai important rol în viața socială şi mai ales cea națională. Deosebirele confesionale între popoarele de acolo, de obiceiu coincideau cu deosebirile naționale. Lupta pe care o duceau naționalitățile între ele, se desfăşoară sub scutul bisericii; ca armă în aceste lupte, erà întrebuințată cultura națională. Aceasta a dus nu numai la păstrarea ființei naționale a poporului, ci şi la desvoltarea culturii naționale.

Basarabia anexată la pravoslavnica Rusie sub pretextul eliberării pravoslavnicilor Moldoveni de sub “jugul agarean”, n’a cunoscut nici luptele religioase de acolo, nici viața naţională din provinciile Austro-Ungare. Biserica ortodoxă ca biserică oficială, erà biserica dominantă în stat, restul confesiunilor fiind numai tolerate. Şi reflexul acestei politice generale ruseşti, se vede şi în viața cultului din oraşul Chişinău. Aceasta îi face pe Moldoveni să se apropie de pravoslavnicii Ruşi, separându-se de celelalte popoare, şi a nu pune pret pe chestiunea națională, care nu avea stimulentul religios din Ardeal şi Bucovina.

Pentru scopuri mai mult politice față de Principatele Române şi poate şi din motive de recunoştință faţă de mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni, guvernul rus  înfiinţează în Chişinău o mitropolie a Basarabiei. Gavriil Banulescu-Bodoni dă bisericii din Basarabia o nouă organizare, luând în considerație şi unele tradiții locale. El înfiinţează în Chişinău un seminar, unde se predà şi limba moldovenească, crează o tipografie, care a jucat un rol foarte important în viața culturală-bisericească a previnciei. Oraşul Chişinău la anul 1812, aveà opt parohii: două în suburbiile Visterniceni şi Buiucani, şi şase în oraş, şi anume: Catedrala cu hramul Arh. Mihail, Biserica Bunavestirii, Biserica Sf. Ilie, Biserica Înălțării, Biserica Naşterii Maicii Domnului şi Biserica Grecească de pe lângă epitropia moşiilor închinate Sf. Mormânt.

In cursul unui veac de stăpânire rusă, biserica ortodoxă din Chişinău, nu s’a manifestat prin nimic. Un rând de arhierei ruşi care l-au succedat pe mitropolitul Gavriil, cu încetul au unificat cu desăvârşire viața parohială din oraş, introducând limba rusă în serviciul divin în cele mai multe din bisericile Chişinăului. Limba română s’a menținut parțial aproape până în zilele noаstre numai în unele biserici mărginaşe.

Sub regimul rus s’au ridicat încă opt biserici ortodoxe, pe lângă care s’au înființat şi parohii, şi anume: Biserica Sf. Gheorghe (1819), Biserica Sf. Haralambie (1836), Biserica Tuturor Sfinților (1830), Biserica Sf. Teodor Tiron (1853), Biserica Sf. Treime (1869), Biserica Adormirii /Maicii Domnului (1892) şi Biserica Sf. Dimitrie (1902).

Ca monument de artă, cea mai frumoasă din bisericile noui din Chişinău, este catedrala oraşului, ridicată în anul 1836, a cărei înfățişare pe din afară, perfect de bine armonizează cu casele în stil empir din anii 1820-1840. Pictura câtedralei reprezintă curentul nou din arta picturală bisericească rusă, curentul reprezentat prin şcoala lui Vasņețov. Clopotnița din fața cаtedralei, destul de înaltă, nu reprezintă nimic deosebit. Mult mai interesant este turnul prin care se face intrarea în grădina catedralei, construit în anul 1840, cu un clopot mare de o greutate de 6400 kilograme, cu un orologiu, turn sprijinit pe pereți masivi, în care se ascund 16 coloane ornate cu capitele corintiniane de frunzişuri.

De un interes deosebit sunt cele câteva biserici vechi, ce s’au păstrat în partea de jos a oraşului, biserici care datează din timpurile de înainte de anexarea Basarabiei. Din aceste biserici, în afară de biserica Armenească, care poate a fost şi ea biserică ortodoxă şi care este clădită în stilul vechilor biserici moldoveneşti, cele mai vechi din bisericile Chişinăului sunt următoarele: Biserica Sf. Mihail şi Gavriil, vechea Catedrală a oraşului, fosta biserică „Domnească” cu hramul Sf. Nicоlae, care se pomeneşte în actele dela 27 lulie şi 10 Octomvrie 1741, şi dela 1 Decemvrie 1755. Biserica în formă de corabie, cu o clopotniţă durată deasupra nartexului, cu un pridvor adaos mai târziu, păstrează ceva din frumusețea bisericilor moldoveneşti. O inscripție ре o piatră de marmoră vesteşte că biserica a fost reclădită şi împodobită în anul 1808 „de frații maioru loan şi sărdariul Feodor fii protoierei Constandin Măcărescul spre pomenire şi slava cinstirei aceşti prăznuiri din partea noastră”…