În contextul Zilei Europei, Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” a organizat Festivitatea de Premiere a concursului de eseuri „Chișinăul european”. Membrii juriului au acordat locul I elevilor Valeriu Pretula și Artur Marineac. Locul II au obținut elevii Bogdan Rotaru și Nichita Railean. Pe locul III s-au clasat elevele Nicoleta Schițco, Denisa Moșneaga și Evelina Ojog. De Premiu special s-au învrednicit următorii participanți: Marina Conovca; Camelia – Nicolae Barbu; Patricia Oprea; Luminița Brânza; Nicoleta Grosu.
Vă propunem spre lectură unul dintre eseurile participanților: Valeriu Pretula (locul I):
Festivitatea de Premiere a concursului de eseuri
„Chișinăul european”
Totul începe după în 1436, când, pentru prima oară în istoria Moldovei, se atestă un oraș nou, descris ca fiind un târg rural. Peste aproximativ 336 de ani, Constantin Râșcanu, Ctitorul Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, devine posesorul unei bune bucăți din sudul acestui sat, numit atunci Visterniceni. Acest sat, cu un patrimoniu istoric valoros, nu este astăzi prezent pe harta mondială și, cu siguranță, nu a fost înghițit de un megapolis al unei federații, temelia acestuia a continuat să se augmenteze indiferent de situație.
Orașul este astăzi într-o țară istovită de lupte, ostilități și nelegiuiri. O țară care, deși a fost victimă a numerose fărădelegi, nu a încetat lupta pentru existență și suveranitate. Astăzi, anticul Visterniceni a căpătat numele de Chișinău, iar în ceea ce privește reputația sa, orașul a primit rolul de capitală a Republicii Moldova, devenind, astfel, un centru cultural și economic primordial al întregii țări. Deși Republica Moldova se învecinează cu România și Ucraina, ea este lipsită de relief montan și acces la mare. Chișinăul este plasat la câteva sute de kilometri de capitalele țărilor vecine, însă nu rămâne nici pe departe în urma Bucureștiului și Kievului, ba chiar se prezintă drept o capitală de excepție, a cărei valoare constă nu numai în capacitatea sa economică, dar și în perenele sale tradiții venerate și sărbătorite cu dăruire de majoritatea locuitorilor.
Chișinăul a primit rolul de capitală în mai multe perioade istorice, respectiv majoritatea populației a început să se stabilească la periferiile acestuia în speranța unui trai mai bun. În antichitate, pe meleagurile orașului trăiau diferite triburi Geto-Dacice, atunci dăinuia cultura Cucuteni-Trypillia, era în perioada mileniilor IV-III înainte de Hristos. Aceasta a fost prima cultură prezentă în regiunea Chișinăului de astăzi, care preceda Sumerul și Egiptul Antic. Această civilizație primitivă nu dispunea de un arsenal vehement pentru a împiedica invaziile străinilor, însă, cu certitudine, aveau o erudiție vastă. Fiind ocupați cu agricultura și meșteșuguri precum olăritul și confecționarea uneltelor, cetățenii Chișinăului antic au dat naștere primei culturi cu un decor de ilustrații variate și figuri feminine decorate cu figuri geometrice.
Începând cu 1456, Țara Moldovei devine vasală a Imperiului Otoman pentru câteva secole, până la 16 mai 1812, când Teritoriul dintre Prut Nistru și Marea Neagră este cedat Rusiei Țariste în Cadrul Păcii de la București. În perioada vasalității otomane, Chișinău obține pentru prima data statutul de capitală la comanda statului suzeran. Impactul perioadei respective este vizibil astăzi datorită elementelor bucătăriei turcești la numeroase restaurante din Chișinău.
Istoria este imprevizibilă, în timpul primei anexări a Basarabiei de Rusia Țaristă, autorităților de la Chișinău le sunt impuse trei regulamente: Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei (1812), Așezământul Oblastei Basarabia (1818) și Așezământul de administrare a Basarabiei sau Regulamentul lui Voronțov din (1828). Aceste documente se concentrau pe lichidarea autonomiei Basarabiei lent, dar sigur. Chișinăul devine un important centru cultural și educațional în aceste limite cronologice. Se remarcă actuala Clădire a Primăriei Chișinăului, clădită la finele sec. al XIX-lea la inițiativa primarului orașului Karol Ferdinand Schmidt pentru Duma Orășenească a Basarabiei. Peste patru ani, proiectul a fost realizat cu succes de către Mitrofan Alexandrovici Elladi, însoțit de Alexandru Bernardazzi, utilizându-se stilul eclectic, neoclasic, în baza arhitecturii renașterii italiene.
La 1 decembrie 1918 are loc cel mai important eveniment în istoria Basarabiei, Marea Unire și, deși Chișinăul își pierde statutul de capitală, are loc o renaștere a culturii naționale, specifică consolidării identității românești. La 1940 orașul devine capitala RSS Moldovenești când în oraș se instaurează Arhitectura Sovietică Târzie. Această perioadă oferă Chișinăului o multitudine de mozaicuri durabile prezente până în ziua de astăzi.
De la Independența Republicii Moldova, Chișinăului i-au fost încercate capacitățile prin numeroase provocări datorită caracterului agricol predominant al economiei și nu numai. Inima Moldovei se dezvoltă continuu datorită reformelor introduse în economie, educație și administrație, orașul fiind gazdă a numeroase instituții culturale, muzee, teatre și evenimente artistice. De asemenea, acesta și-a păstrat caracterul multicultural, având diverse comunități, care își aduc contribuția la mozaicul cultural al capitalei. În ciuda acestor circumstanțe, istoria nu este cel mai important aspect al Chișinăului, ci oamenii. De secole întregi, pe ținuturile orașului au migrat mai multe grupuri etnice, astăzi, spre exemplu, în oraș se regăsesc moldoveni, români, ucraineni, ruși și alte etnii. Indiferent de contextul migrării, acești oameni sunt dibaci și au forță să contribuie pe cât de mult posibil la prosperarea și renașterea capitalei. Adevărata splendoare a orașului rezidă în oameni, nu în obiecte neînsuflețite. Deși, într-adevăr, populația reprezintă mai multe tipuri umane cu viziuni și reflecții diferite asupra vieții, ei sunt adevărata bogăție a Chișinăului, aceștia vor rezista oricărei provocări și se vor impune ferm oricărei nedreptăți. Ei reprezintă rezultatul unei lupte perene pentru supraviețuire împotriva celor mai iscusiți militari. Totalitatea chișinăuienilor alcătuiesc un alter ego a ceea ce pe harta mondială se numește Chișinău, cu tot cu valori și vicii, acești oameni au fost darnici și extrem de binevoitori, iar astăzi suferă în urma poverii bunătății lor. Omul Chișinăului, suflet blând, uneori aprig, va zâmbi la bine și la rău, va sprijini pe cei dragi lui, va coopera pentru binele comun, se va opune imposibilului pentru a-și atinge scopurile, dar niciodată nu va învăța cu adevărat să se opună cu desăvârșire îndurării sale, chiar fiind împuternicit cu decizia sorții întregului oraș și neam, cauzând iminentul necaz. Un exemplu motivant pentru Chișinăuieni ar trebui să fie cetățenii orașului Bruxell sau locuitorii Vilniusului, care, deși au fost asupriți timp de secole întregi, au luptat pentru identitatea, limba și tradițiile lor, în același timp, aceste popoare au fost favorizate de situația politică, ce a făcut posibilă lupta pentru autoguvernare. În mod paradoxal, locuitorii capitalei au învățat să-și respecte cultura compusă dintr-un ansamblu eclectic. Astăzi, atât tradițiile religioase – Crăciunul, Paștele, cât și evenimentele culturale anuale precum Festivalul „Mărțișorul”, Festivalul de muzică și gastronomie, Festivalul „Moldo Crescendo” ș.a., sunt însoțite fie de expoziții, concerte și alte activități. Desigur, capitalele Europei Răsăritene precum: Minsk, Riga, Vilnius, Kiev, dispun de evenimente similare, poate chiar mai bogate, Chișinăul, spre deosebire de acestea, are o piață de desfacere mai restrânsă, o populație mai redusă, dar o implicare mai activă.
În ansamblu, profilul european al Chișinăului este foarte fastuos. Popoarele ce au străbătut aceste meleaguri au influențat orașul cu bucătăria, cultura și invențiile lor. În direcție militară, acest popor nu a avut niciodată intenția de a cuceri, dar a putut rezista cuceritorilor și când era biruit de maghiari, ruși, leși, tătari și otomani, se ridica împotriva biruitorilor datorită spiritelor domnitorilor care, din păcate, nu au durat o veșnicie, iar absența acestora reprezenta primul pas spre declin. Poziția geografică a făcut imposibilă câștigarea războaielor de lungă durată și a asediilor, cu toate acestea, poporul a devenit poarta creștinătății, luptând cu iscusință și dibăcie la nevoie. Chiar dacă acest oraș, utopic, este considerat astăzi doar un pion în jocul unui hegemon mai puternic, el de fapt întruchipează un viitor pilon al răsăritului.
În esență, Chișinăul nu este doar o capitală cu o istorie bogată și diversă, ci și un simbol al rezilienței și diversității culturale din Europa Răsăriteană. De-a lungul secolelor, acest oraș a fost martor la schimbări majore, de la influențele culturale ale triburilor geto-dacice până la provocările și oportunitățile prezentului. Cu toate impedimentele și provocările, Chișinăul rămâne un centru maiestuos de cultură, educație și inovație, alimentat de contribuțiile valoroase ale comunităților sale diverse. Privind spre viitor, Chișinăul are potențialul de a deveni un pilon al Europei Răsăritene, cu o identitate unică și cu oameni dedicați, care luptă pentru emancipare națională și păstrarea tradițiilor culturale. Prin colaborare, integrare europeană și investiții în dezvoltare durabilă, Chișinăul poate să își valorifice resursele și să își consolideze rolul, e ca o nestemată a Europei Răsăritene, reprezentând un neam, o limbă, un grai.
Filiala: Biblioteca „Ovidius”, filială a Bibliotecii Municipale „B. P. Hașdeu”
Chișinău, orașul meu 