Literatura noastră a avut un critic bun pe care l-a uitat uşor şi pe nedrept. Dar probabil că el trebuie adus din nou în contemporaneitate. Nu pentru multe şi interesante cronici fără de care azi nu poţi intui cum a evoluat procesul literar de odinioară, cum s-a ajuns la ceea ce s-a ajuns şi cum nu s-au atins cotele care trebuiau atinse, ci pentru curajul descoperirii… Ramil Portnoi este un nume puţin cunoscut chiar de cei care fac critică literară postmodernistă. Dar acest autor are un merit incontestabil în conturarea unei certe valori literare, adică a sesizat la timp venirea unui scriitor adevărat în literatura noastră.El a intuit în scrisul debutantului Ion Druţă ceea ce noi am descoperit mult mai târziu.
Dacă scriitorii cu renume la noi sunt uitaţi cu uşurinţă chiar de contemporanii lor, apoi despre criticii literari nici nu poate fi vorba. În momentul când zăbovesc să se apropie de coala de hârtie uitarea îi acoperă ca un văl de netrecut.
Excepţii practic nu există. Acesta este destinul literar al tuturor celor care îndeplinesc în literatură două funcţii de bază: de sanitari literari ai pădurilor lirice şi de diriguitori consecvenţi ori nu prea ai marilor fluvii ale inspiraţiei.
Este o mare doză de nedreptate în această atitudine. Un Puşkin ar fi avut un alt destin fără Belinski, un Eminescu ar fi fost altul fără Maiorescu… Literatura noastră a avut un critic bun pe care l-a uitat uşor şi pe nedrept. Dar probabil că el trebuie adus din nou în contemporaneitate. Nu pentru multe şi interesante cronici fără de care azi nu poţi intui cum a evoluat procesul literar de odinioară, cum s-a ajuns la ceea ce s-a ajuns şi cum nu s-au atins cotele care trebuiau atinse, ci pentru curajul descoperirii… Ramil Portnoi este un nume puţin cunoscut chiar de cei care fac critică literară postmodernistă. Dar acest autor are un merit incontestabil în conturarea unei certe valori literare, adică a sesizat la timp venirea unui scriitor adevărat în literatura noastră. El a intuit în scrisul debutantului Ion Druţă ceea ce noi am descoperit mult mai târziu.
Alexandru Cosmescu era un interlocutor deosebit. Ştia să pornească de la un detaliu şi să ajungă la o micronuvelă, la o micropovestioară foarte interesantă. Din amintirile lui am spicuit aceste rânduri legate de destinul literar al lui Ramil Portnoi:
„Eram în redacţia revistei Octombrie când veni în fugă Portnoi, fluturând nişte foi.
– În Moldova a apărut un scriitor!
Numai unde n-a fost Portnoi cu povestirea aceea, scrisă cam agramat, cam stângaci, dar scrisă de Druţă. Umbla pe la Comitetul Central să-l elibereze pe Druţă din armată. Şi dovedea tuturor că el nu-i soldat, că el e scriitor. Mai târziu făcuse câteva recenzii la scrierile lui Druţă.
După ce Druţă scrisese Moş Cireş, Portnoi i-a spus:
– Ioane, bagă de seamă, nu te încuia numai aici în locul acesta cu umanismul, într-un cerc naţional, dacă n-ai să te lărgeşti, ai să te pierzi.
Druţă s-a făcut foc, n-a mai vrut să audă de Portnoi, deşi l-a înţeles perfect şi observaţiile i-au priit. După aceea, la câteva adunări, chiar şi după moarte l-a pomenit de rău pe Portnoi, iar eu îmi amintesc de ziua aceea de primăva-ră, cum în îngusta redacţie a revistei Octombrie, Portnoi striga:– În Moldova a apărut un scriitor.”
Biografia lui o reproduc aici ca pe un registru simplu de neuitare. S-a născut la 11 ianuarie 1908 în satul Vărzăreşti. A studiat literele, filozofia şi dreptul la universitatea din Cernăuţi, a fost pedagog la mai multe şcoli din Basarabia. După război a lucrat la revista Octombrie, a fost consultant editorial la Uniunea Scriitorilor şi a lucrat la primele ediţii ale clasicilor tipărite cu mult greu după război în Basarabia: Mihai Eminescu (1954), Ion Creangă (1953). Cât nu este de straniu, dar fiind un foarte bun cunoscător al literaturii clasice, având un gust literar desăvârşit, el a debutat cu eseuri critice despre creaţia lui Leonid Corneanu şi Ion Canna. Acesta era spiritul vremii. Opera lui este destul de voluminoasă şi conţine: eseuri critice, dramaturgie, monografii şi chiar mai multe capitole dintr-o lucrare foarte reuşită Istoria literaturii moldoveneşti, vol. I (1958). Alte scrieri: Fata cu zestre (1953), Cântecul Lăpuşniţei (1953), Ion Creangă (1955), Păsăruici nezburătoare (1957), Andrei Lupan (1958), Analize şi aprecieri (1959), Ecouri critice (1963), Articole critice (1966), Piese (1968), Pagini alese (1977). S-a stins din viaţă la Chişinău, în luna octombrie 1965. Şi chiar dacă ar fi scris de zece ori mai puţin, Ramil Portnoi nu poate fi trecut cu vederea din simplul motiv că a descoperit un scriitor…
COLESNIC, Iurie. Povara uitării. In: Magazin bibliologic, 2008, nr. 1-2, pp. 110-111. ISSN 1857-1476.
Chișinău, orașul meu 