Jurist, heraldist, istoric, muzeolog și muzeograf, publicist, prozator și om politic. S-a născut la 27 iulie 1875, la Chișinău. Se stinge din viață la 8 decembrie, 1927, la Chișinău. A fost înmormîntat lîngă biserica Sf. Ilie, ulterior demolată. Vicepreședinte al Zemstvei, director al Muzeului Național din Chișinău.

Este descendent al unei familii vechi de nobili basarabeni, numit de contemporani primul și ultimul cavaler al Basarabiei. A fost fiul lui Gheorghe Gore, cunoscut publicist și traducător, militant pentru cauza românismului în Basarabia în cadrul imperiului țarist. A făcut studiile la Chișinău, apoi la liceul clasic din orașul Nikolaev, reg. Herson (1895). A urmat Facultatea de Drept a Universității din Sank-Petersburg. În 1901 se înscrie ca avocat stagiar la baroul din acest oraș. În același an, se reîntoarce în Basarabia și este numit supleant la judecătoria administrativă din Orhei. Este ales judecător de pace la Orhei (1902), în 1906 este numi atașat al Ministerului de Justiție, apoi e ales membru al Zemstvoului Gubernial. Vicemareșal al nobilimii din Orhei și vicedeputat al nobilimii din Chișinău, judecător onorific al județului Chișinău (1908). Este membru al Adunării generale a Zemstvoului (1909). Un an mai tîrziu, în 2010 este deputat al nobilimii județului Chișinău și locțiitor al mareșalului nobilimii. Tot în acest an este numit vicepreședinte al Comitetului central al Zemstvoului împreună cu N. Casso, V. Stroiescu și alții. În anul 1912 a cerut Zemstvei Guberniale introducerea limbii române în școli. Este președinte al Comisiei școlare moldovenești de pe lîngă Zemstvă (1917), a deschis primul Congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia (cu adresarea Frați români). Este o personalitate controversată, posesor al unei vaste biblioteci, s-a manifestat în diverse domenii. În anul 1905 a participat la întemeierea Societății Culturale Moldovenești, în care deține funcția de președinte al comitetului de redacție. Președinte al Societății Culturale Moldovenești (1917). În anii 1909-1914 este director al Muzeului Zemstvei, iar patru ani mai tîrziu este director al Muzeului Ținutal (1918-1921). În anul 1918 obține funcția de Președinte al Comisiunii Arhivelor Statului. În anul 1917 fusese numit director general al Crucii Roșii pentru Basarabia și președinte al Partidului Național Țărănesc.

A debutat, ca publicist, cu articole despre istoria și literatura română (1901-1905). A tipărit studiile, apărute în broșură aparte sau reviste: Însemnare despre cei de una credință din Basarabia, Memoriu asupra mazililor din Basarabia (în limba rusă, 1908), Culorile Naționale ale românilor din Basarabia și Însemnările uui basarabean (1917), Plebiscistul Basarabia (1917), (prima sa lcurare scrisă în limba română, tradusă și în franceză, a fost prezentată de I. Brătianu la Conferința de la Paris în chestiunea Basarabiei), Populația Basarabiei (1923) etc.

A colaborat la Revista Arhivelor, Viața Basarabiei, Revista istorică, Convorbiri literare etc.

În anul 1912 a tipărit un Catalog Explicativ al Muzeului Zoologic, Agricol și de Instruire Casnică al Zemstvei Guberniale a Basarabiei, primul de acest gen, în muzeologia basarabeană. A studiat genealogia propriei familii și a altor spițe nobiliare.

A fost decorat cu următoarele ordine: Steaua României în grad de Mare ofițer, Crucea Regina Maria, cl. 1, Crucea de Război, Crucea Meritul Sanitar, cl. 1, Comandant al ordinelor Sf. Ana și Sf. Stanislav, Cavaler al ordinului Sf. Vladimir, i s-au acordat medaliile Bene Merenti, cl. 1, Răsplata muncii pentru învățămînt cl. 1 și Interaliată ș.a.

În anul 1997 la Chișinău a fost constituită Societatea de genealogie, heraldică și arhivistică Paul Gore.

---

Sursa: Calendar Național 2005. Chișinău, 2004. pp. 200-201.