Prezentăm ancheta cu Doamna Maria Pilchin, scriitoare, Secția Studii și Cercetări, Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”.

1. Care este prima dumneavoastră amintire legată de Chișinău? Cum s-a schimbat, în timp, acea prima percepție a urbei?

La Chișinău am venit pe la 12 ani. Tatăl meu locuia aici și verile, uneori, îi făceam vizite. Mi-a părut mereu un oraș frumos. Îl găsesc și acum așa. Este urbea mea. Odată, atunci la 12 ani, am mers cu o prietenă, una din copiii cu care mă jucam în curte, ne-am dus să vedem Cimitirul evreiesc de la Buiucani. Tata locuia prin preajmă. Ceea ce m-a surprins în acel țintirim iudaic a fost faptul că e o necropolă scrisă. Umblam printre morminte și citeam inscripțiile de pe stelele mortuare. Cred că era, în primul rând, fascinația diferenței pe care o transmitea fiecare mormânt sau criptă. Eram într-un cimitir-bibliotecă. O bibliotecă a memoriei, a amintirilor, a aducerii-aminte de strămoși. Aleile labirintice ne îndemnau, pe noi copiii, să o luăm la pas. Surprinzător, dar nu ne era frică. Era un muzeu în aer liber în care învățam lecții de istorie, exemplare modele de atitudine filologică față de viață și moarte, destin, descopeream mici istorii de familie. Era un Chișinău vechi, uitat. Învățam acolo despre dăinuire.

2. Ce străzi, parcuri, clădiri, piețe etc. ale capitalei noastre reprezintă pentru dvs. o deosebită valoare afectivă, intelectuală, existențială? Unde vă simțiți bine în Chișinău și de ce?

Mă simt foarte bine în inima Chișinăului. Am locuit cu Ivan 4 ani pe strada pietonală. Mirosul de tei, în luna mai, e memorabil de fiecare dată acolo. E și catedrala în preajmă, cele două parcuri centrale în care mă simt de fiecare dată minunat. Sunt despre iubirea noastră. E un confort al meu interior pe care mi-l iau din acel spațiu. Când treci dintr-un parc în altul, nu poți să ignori o clădire inedită, ciudată chiar. E Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Ciudățenia ei vine de la o „estetică a vechiului”, cum formula Benedetto Croce, e starea vetustă a edificiului, a coloanelor și a decorațiilor arhitectonice care stau să cadă, pe de o parte, și de la faptul că, așa dărăpănată cum este, biblioteca se impune printr-un fel al său de a domina acea răscruce din fața monumentului domnitorului. E autoritatea cărții și a culturii. Mai sus e strada Kogălniceanu. Acolo am predat timp de 13 ani la USM literatură universală. Orașul acesta e mereu un labirint de stări și amintiri. Și asta mă face să fiu fericită.

3. Cum ați defini sintagma „Chișinăul meu”?

„Chișinăul meu” sunt locurile și oamenii care m-au definit, m-au ajutat să devin, să mă transform mereu. Chișinăul este locul în care l-am întâlnit pe Ivan și l-am născut pe Mihu, aici locuiește tatăl meu. Aici am debutat, aici mi-au apărut primele cărți. Pentru mine, Chișinăul e buricul lumii mele!

---

Sursa:

„Chișinăul meu” : ancheta „BiblioPolis”. In: BiblioPolis. 2021, vol. 82, nr. 3, pp. 23-24.