Interviul de față este cu Doamna Elena Taragan, Șef Sector Studii și cercetări, BM „B.P. Hasdeu”.

1. Care este prima dumneavoastră amintire legată de Chișinău? Cum s-a schimbat, în timp, acea prima percepție a urbei?

Fără să vreau, mintea mă duce în acele locuri în care am simțit o emoție aparte, fiind copilă, alături de părinții mei. E vorba despre circul din Chișinău, despre spectacolul „Cei trei purceluși” văzut la Teatrul „Guguță”, despre Piața „Alioșina”, unde nu mă puteam hotărî ce pereche de pantofiori să aleg (pe roșu sau pe alb), despre primul prânz luat la McDonald’s, despre Muzeul Tehnicii Militare unde ne-a dus tata când eram mici. De-a lungul timpului, experiențele s-au îmbogățit, am adunat noi amintiri, alături de colegi, prieteni. Dar, lucru pe care aș vrea să-l subliniez, în mare parte, oamenii alături de care am petrecut ore din viață „au sfințit locurile”, dându-le acea valoare afectivă care le-a înveșnicit în memoria mea. Cu toate acestea, am văzut întotdeauna Chișinăul, aproape în întregime, drept un oraș frumos, bogat în caracterul său divers, un oraș în care să te pierzi, în care să revii mereu, un oraș plin de artă, de un spirit poet, de tandrețe și lumină, un oraș al oamenilor frumoși.

2. Ce străzi, parcuri, clădiri, piețe etc. ale capitalei noastre reprezintă pentru dvs. o deosebită valoare afectivă, intelectuală, existențială? Unde vă simțiți bine în Chișinău și de ce?

În Chișinău mă simt bine în parcuri, la universitate, în cafenele, în bibliotecă, la concertele și spectacolele la care merg, la Palatul Național, la Teatrul „Luceafărul”, „Mihai Eminescu”, „A.P. Cehov” sau „Eugène Ionesco”, în curtea blocului unde trăiesc. Dar, pe parcursul vieții, câteva locuri s-au format drept repere existențiale pentru mine. Este vorba despre Școala „V. Poleakov” unde am studiat actoria, de Casa Radio unde am lucrat ca tânăr jurnalist, când eram liceană, despre Biblioteca Municipală, care este astăzi locul meu de muncă. O valoare aparte reprezintă pentru mine Piața Marii Adunări Naționale, monumentul impunător Arca de Triumf și catedrala. Aș mai adăuga faptul că mă simt bine pe străzile Chișinăului atunci când mă plimb, pentru că mi se produce impresia că trăiesc într-un oraș plin de istorie, bogat în personalități remarcabile, un oraș „așezat”, prea puțin zgomotos, unde toate sunt la locul lor și făcute cu cap și cu metodă. Orașul este o oglindă, o reflectare destoinică a noastră, o destinație pentru a fi recomandată călătorilor străini. Este foarte important să observăm aceste lucruri, care trebuie private cu un ochi atent, pentru că doar astfel vom descoperi fapte ce ne vor face cu adevărat mândri.

3. Cum ați defini sintagma „Chișinăul meu”?

Atunci când rostim sintagma „Chișinăul meu” avem în vedere orașul iubit, orașul amintirilor, al prieteniilor și al acțiunilor memorabile. Te identifici cu orașul natal din motivul că te-ai născut aici, dar și datorită unei dragoste ce a crescut de-a lungul timpului. Avem toate motivele să iubim Chișinăul, dar să nu uităm faptul că, așa cum se întâmplă în iubire, e necesar să oferim pentru a primi, înzecit, înapoi.

---

Sursa:

„Chișinăul meu” : ancheta „BiblioPolis”. In: BiblioPolis. 2021, vol. 82, nr. 3, pp. 27-28.