Ancheta de astăzi este cu Doamna Liliana Juc, șefa Filialei „Târgoviște”.

1. Care este prima dumneavoastră amintire legată de Chișinău? Cum s-a schimbat, în timp, acea prima percepție a urbei?

Când am intrat în oraș, el se cufunda în noapte. Felinare galbene, clădiri asemeni unor cutioare fosforescente, magazine cu vitrine ochioase descriau o lume magnifică care își făcea loc pe retina ochilor și mi se așeza cu freamăt în suflet. Să privești prin geamul autobusului la orașul clipocind în noapte, era precum ai privi bolta cerească prin telescop. Dimineața străzile orașului se umpluse de o larmă plăcută, troleibuzele lunecau pe fire, semafoarele își demonstrau năvalnic culorile, răzoarele de trandafiri își răspândeau parfumul. Oameni frumoși, eleganți se grăbeau undeva, unii dintre ei țineau în mână plase din care se vedeau franzele, lapte în sticle cu capac argintiu. Pe băncile din grădina cu cărări labirintice (Grădina Publică) ședeau tineri, mame cu copii, bătrâni cu părul cărunt care-și lecturau cu interes ziarul.

…Deși vizitasem orașul Chișinău la vârsta de cinci ani, vedeam atâtea lucruri pentru prima oară. Aveam 13 ani, venisem cu familia în ospeție la sora tatei. De atunci, a trecut ceva timp, dar acea primă percepție a rămas să dăinuie prin ani. Orașul s-a schimbat, s-a primenit și reprezintă o simbioză dintre trecut și prezent. Clădirile cu arhitectură eclectică, pline de istorie, pecetluiesc imaginea orașului, alături de edificii în stil modern, înalte, impunătoare. Chișinăul − orașul verde, invadat de publicitate stradală și mult transport, cu parcuri frumoase, monumente demne de admirat, cafenele nostime, teatre, centre comerciale, Teatrul de Operă și Balet „Maria Bieșu”, Palatul Național „Nicolae Sulac”, Sala cu orgă, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” cu cele 27 de filiale − este o citadelă cu alură europeană.

2. Ce străzi, parcuri, clădiri, piețe etc. ale capitalei noastre reprezintă pentru dvs. o deosebită valoare afectivă, intelectuală, existențială? Unde vă simțiți bine în Chișinău și de ce?

Străjuită de platani, cântată de Anastasia Lazariuc, Pe strada Creangă se găsește Biblioteca „Târgoviște”, filială BM „B.P. Hasdeu”. Aici, o perdea roz, de culoarea viselor romantice, a devenit cortină mov, păpușile au prins viață în Teatrul de păpuși „Bibliopicii”, textele literar-artistice se lipesc de suflet prin teatralizare; cei mari și cei mici ascultă frumoase povești; Micii europeni descoperă Marea Familie Europeană; simple narațiuni devin pelicule cinematografice / povești digitale; lectura este consilier, cartea – o valoare de împărtășit prin Ecolectură. Strada Ion Creangă, unde creez, inovez, mă reinventez, este strada cu valoare afectivă și intelectuală. Tot la Buiucani locuiesc, deci, pot spune că este locul plin de povești și visuri.

3. Cum ați defini sintagma „Chișinăul meu”?

Imaginea orașului Chișinău stă adânc impregnată în minte, spre el mi se îndreaptă năzuințele și buna intenție, mi-l doresc curat, prosper, înfloritor. Mă bucură tot ce se întâmplă bun, de la un nou edificiu, parc renovat, spații salubrizate, copaci cu coroană verde de-a lungul străzilor, afișe publicitare corect și frumos elaborate, până la vorba frumoasă în stradă, turiștii care fotografiază, excursii prin oraș, cititori care frecventează biblioteci, spectator grăbiți la spectacole, galerii de pictură, filme documentare de popularizare a istoriei și a culturii acestei urbe. Aș defini sintagma „Chișinăul meu” în felul următor: Orașul gândurilor mele, unde coabitează amintirea, dorul și viitorul.

---

Sursa:

„Chișinăul meu” : ancheta „BiblioPolis”. In: BiblioPolis. 2021, vol. 82, nr. 3, pp. 22-23.