În oraș, la Chișinău,
are-și omul dorul său
și când pleacă undeva
doru-i arde inima.
(muz.: Mihai Dolgan, versuri: Dumitru Matcovschi)

La cei 65 de ani de la nașterea Georgetei Ciorici, dorim să-i aducem un omagiu interpretei prin propunerea spre audiere a hitului anilor ’80 „Chișinăul meu cel mic”, recunoscut și sub denumirea de În oraș, la Chișinău. De altfel, această melodie a fost, după opinia surorilor Ciorici, biletul lor în lumea popularităţii.

Astăzi, să ne amintim cu mândrie, că în anii 1960-1990 erau cunoscute trei duete permanente ce au pus fundamentul culturii Chișinăului: fraţii Alexandru și Anatol Cazacu, duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici și nu în ultimul rând surorile Oxana și Georgeta Ciorici. 

Surorile Ciorici s-au născut în satul Cotiujenii Mari din raionul Șoldănești, la o diferenţă de un an. Ambele au absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chișinău. Activitatea duetului Ciorici a început în anul 1973 în ansamblul de la Centrul de Tineret Iuri Gagarin din Chișinău condus de Valentin Dânga. Din anul 1985 au lucrat în ansamblul Noroc, iar din 1991 timp de doi ani au făcut parte din grupul folk-rock „Legenda”.

În cartea de Mihai Ștefan Poiată „Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?”, Oxana Ciorici povestește despre începutul duetului Ciorici:

De primul Noroc știam doar din auzite. N-am cunoscut pe nimeni, la concerte n-am reușit să fiu prezentată, dar în perioada ceea îi cunoșteam pe Valentin Dânga și Ștefan Petrache. 
Veneau împreună în familia noastră și era imposibil să nu auzi ceva de Noroc. Deși eram pe atunci o copiliță, aceste discuții nu au trecut pe lângă urechile mele. Dar pe urmă, când se numea Contemporanul, acolo a început să lucreze soțul Georgetei, Sergiu Testemițanu, apoi a fost angajată și Georgeta, în calitate de dansatoare. Între timp, am început să cântăm împreună folk, eram invitate la Uniunea Scriitorilor, dacă se făcea vreo serată, sau la alte manifestații, iar după ce am terminat universitatea, ne-au angajat la Centrul Tineretului „Gagarin”, unde am activat timp de doi ani în calitate de soliste. La început cântam folk-ul nostru Dorința și Vreo zgâtie de fată, pe versuri de Eminescu, Gândind la tine de Nicolae Dabija, A venit un lup din crâng de George Coșbuc, dar peste un timp Mihai Dolgan ne-a adus „Chișinăul meu cel mic”, Cele fete moldovene.
Cântecele izvorau din el unul după altul și în prima perioadă a noastră în Contemporanul aveam vreo douăsprezece piese: „Vâzdoaga”, „Amore”... Și am cântat din '85 până în '89. Iar în '89 am trecut în Legenda.

În memoria artistei, vă propunem o călătorie în timp, audiind melodia de suflet a Chișinăului și chișinăuienilor! 

Marina Mîndru, Secția „Memoria Chișinăului”

---

Citat și foto. preluate din cartea: POIATĂ, Mihai Sergiu. Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele? Chișinău : Arc, 2017. pp. 229, 230, 286.