Nicolae Popa s-a născut pe 13 februarie 1959 în satul Buda, Călărași, R. Moldova. A absolvit Școala Poligrafică din Chișinău, Universitatea de Stat din Moldova și Seminarul de poezie al Institutului de Literatură din Moscova. A debutat editorial cu volumul de poezii Timpul probabil (1983, Ed. Literatura artistică, Chișinău). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de poezie Lunaticul nopții scitice (Editura Cartier, 1996). A mai obținut Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru anii 1996 (Lunaticul nopții scitice), 2003 (Careul cu raci, Ed. Cartier), 2014 (Elegiile Casei Scriitorilor, Ed. Vinea). În 2019 publică prima sa antologie de poezie, O mie de ani cu fața la soare, Editura Arc. Este autorul a două romane: Cubul de zahăr, 1991, Ed. Hyperion (retipărit în două ediții la Editurile Cartier, 2005, și Junimea, în 2017) și Avionul mirosea a pește (2013, Ed. Arc). A publicat volumul de proză Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit (Ed. Arc) și trei microromane pentru copii și adolescenți. A colaborat la revistele Orizontul, Sud-Est cultural, Literatura și arta, a fost redactor-șef al revistei Basarabia. A participat la festivaluri și simpozioane literare în România, Georgia, Ucraina, Belgia, Grecia, Kazakhstan, China, Rusia, Polonia, Bulgaria, Turcia.

Pentru Dialogurile bibliotecii, pentru Chișinău, Botanica și lacul de la Porțile Orașului, Nicolae Popa ne-a recitat poemul La Porțile Orașului Chișinău (Din volumul Mitrofan plângăciosul, editura Tracus Arte, 2021).

LA PORȚILE ORAȘULUI CHIȘINĂU

Plângăciosule,
nu mai vărsa lacrimi de proastă calitate.
Când te învăluie plânsul, când te sufocă lacrimile,
ridică-ţi fruntea și îndreaptă-te spre Porţile Oraşului,
treci pe lângă Biserica din Lemn,
coboară până la apa lacului, scufundă-te
şi plângi mai departe.
Nu-ţi face griji! Acolo, sub apă,
nimeni nu va vedea nicio lacrimă pe faţa ta,
toți vor vedea doar suprafaţa apei
şi chipul Bunului Dumnezeu oglindit în ea
mai zâmbitor ca niciodată.
Căci, Mitrofane, Mitrofane, ia aminte:
Dumnezeu a făcut să fie pe pământ
mai multă apă totuși
decât lacrimi,
căci de-ar fi procedat invers,
tu ai fi fost acum un înecat
adus de valuri la Porţile Oraşului
împreună cu ultimele scânduri
ale Bisericii din Lemn.