Cu ocazia împlinirii a 585 de ani de la prima atestare a Chișinăului, pagina Dialogurile bibliotecii (ce ține de Secția „Memoria Chișinăului”) realizează o serie de intervenții video ale scriitorilor, cu lecturi ale acestora legate de Chișinău.

Pe blogul nostru veți găsi mai multe informații despre scriitori, dar și textele lor despre Chișinău.

Începem cu Dumitru Fanfarov, proaspătul premiat de Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu pentru Debut în Poezie!

Dumitru Fanfarov (n. 1993, Chișinău) a studiat Litere la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Este poet și MC.

Manuscrisul volumului său de debut, stepă și transă, este unul dintre cele două câștigătoare ale Concursului de debut în poezie „Max Blecher”, ediţia a zecea. Din juriu au făcut parte scriitorii Simona Sora, Olga Ștefan și Claudiu Komartin.

Volumul lui Dumitru Fanfarov a fost premiat de Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu în 2021 pentru Debut în poezie.

Dumitru Fanfarov

chișinău triquetra

o grilă administrativă în care puterile joacă крестики и нолики

în timp ce noi învățăm să nu ne dăm în cap unii altora

în orice caz în Chișinău nu te poți rătăci zic

și aud hohotele exploratorilor din capitală

în Chișinău ești un snake pe mobilul unui demiurg urban

care ne mână fără mari complicații în zig-zaguri și pătrate

te orientezi în cruci și puncte cardinale

nu în rotocoale și șerpuiri zic

și aud hohotele exploratorilor

decât dacă adulmeci sinuos albișoara

decât dacă răscolești bălăriile periferiilor

sau sapi adânc în vintrele cartierelor în căutarea graalului telegramului zic

iar exploratorii râd satisfăcuți și îngăduitori în sfârșit

Chișinău – din graiul moldovenesc sintagma unind cuvintele ,,kișlo”, adică seliște și ,,noua”

din ucraineanul ,,chișeni”, unde avea sensul de buzunar

din tătărescul ,,câșlă” cu sensul de locaș

din tătărescul ,,cheșene” – capelă pe mormânt, cavou apărut pe locul unei seliști tătărăști

din ,,keșen” – baie, feredeu

din maghiară ,,kisjeno” – ,,kiss” și ,,jeno” cu înțelesul de Ioan cel Mic

din tătară  ,,keșenaul”- cătun mănăstiresc până la 1420

aparținând Mănăstirii Chișnovărzărești

din cumană ,,kesena” însemnând cimitir, curgan, schit, mănăstire

din graiul moldovenesc, unde era o variantă a cuvântului adăpost, acoperiș, azil,

provenit din persană și adus prin aceste locuri de către cumani și tătari. La ultimii însemna și mausoleu (conform explicației lui Al. Mateevici)

din cuvântul vechi însemnând cascadă sau cădere de apă

din turcă, unde semnifica izvor, fântână

din idiș – undeva foarte departe

Russo mai bântuie pajiștile Bâcului. Și câți alții ți-or mai fi bântuind încă parcurile și străzile, vechile apartamente, Infraroșul instalat în goluri și ruine?

Infraroșul amenințat de demolare.

Îmi pare rău că nu citesc, îmi zice un prieten, în timp ce-o cotim spre Ștefan, prin spatele Bibliotecii Hasdeu, îmi pare rău, dar și mai mult regret clădirile istorice, distruse, fac cât o bibliotecă în plin incendiu.

te iubim Chișinău dar am obosit de cotloanele tale întunecate

plasma în care ne scalzi

lichidul amniotic de care nu ne putem rupe

fiindcă ne hrănești nesaturându-ne

fiindcă tu Chișinău ne hrănești foamea și-o faci mai mare

cu ea ne împingi în lume să-i înfometăm și pe alții

și nu ne pui pe măsea un dram de satisfacție

decât una fragilă și subterană care are nevoie

de-un continuu refuz de o veșnică grevă

tu Chișinău ne transformi în niște street-diveri

o să-mi împrăștii mădularele într-o bună zi Chișinău

și-o să le îngrop în sectoarele tale care colcăie

de diletanți entuziaști de afaceriști mărunți și hâtri de autodidacți de nebuni sacri de monștri de rătăciți de tricksteri de fotografi de exilați de truveri de poeți de vulpi bătrâne de rockeri de rapperi de techno-weirdos de mistici de cinici la patru ace de fourchetnici de taximetriști pe care tre să știi cum să-i iei

de oameni sictiriți și acri pe care n-ai să știi niciodată cum să-i iei

de vădane cu bărbații în viată de gapiare în vârstă

de fâșâitul abia perceptibil afară

a țidulelor transmise prin frânghiuțe din celulă în celulă

de cerneala vânătă-ștearsă impregnată în cozi de sirenă și ancore pe braț

de linii fierbinți de căi eșuate de mâini subțiri și găurite de duhoare și calviție

de contrastele care te izbesc până la dezorientare Chișinău

dumnezeul tău e coincident în contrarii

la tine mă întorc când obosesc de nihiliști și bezbojnici

în tine o să plonjez ca în apele Innsmouthului

ale tale sunt splendorile mirabile și nemaiauzite

al tău e hăul marin și sarmatic

tu ești Cetatea Arborilor

în tine mi-s morții

Cei din Adâncuri

Străbunii

când tensiunea terorii slăbește

atrași spre necunoscutele adâncuri

în loc să ne fie frică de ele

eliberați de ospicii și penitenciare

vom locui de-a pururi

la umbra platanilor tăi augustini