Arcul de Triumf din Chișinău
În lume nu sunt atât de multe orașe care au arcuri de triumf. Capitala Republicii Moldova intră în clubul orașelor europene ce are în rândul atracțiilor sale turistice arcuri de triumf, fapt ce înnobilează orașul nostru și îl plasează în rând cu orașe precum Paris, București, Moscova sau Barcelona.
Astăzi Arcul de Triumf este unul dintre principalele simboluri ale Chișinăului, în rând cu monumentul lui Ștefan cel Mare și Catedrala Mitropolitană. Însă puțini oameni știu că Arcul de Triumf a apărut în Chișinău practic întâmplător, în urma unei greșeli arhitecturale.
Arcul de Triumf a fost construit în 1840, făcând parte din Complexul Mitropoliei (în locul căreia astăzi se află clădirea Guvernului Republicii Moldova) și Catedralei Nașterea Domnului. Istoricul construcției acestui monument arhitectural este unul ieșit din comun. În acele timpuri Basarabia era o gubernie rusească, guvernatoul căreia era, din 1834, generalul Pavel Fiodorov. La inițiativa Arhiepiscopului Basarabiei Dimitrie Sulima, între anii 1832-1836 a fost construită Catedrala Nașterii Domnului (Catedrala Mitropolitană) din Chișinău și Clopotnița acesteia. Pentru Catedrală au fost comandate cinci clopote, însă a fost comisă o greșeală în măsurări. Al cincilea și totodată cel mai mare clopot nu încăpea în clopotniță și chiar risca s-o dărâme. Fără acest clopot era imposibilă obținerea unei armonii muzicale necesare. În aceste condiții, arhitecții au propus amplasarea clopotului într-o construcție destinată special pentru el. Așa s-a născut ideea construcției Arcului de Triumf.
Arcul de Triumf a fost proiectat de către arhitectul Luca Zaușkevici, iar lucrările de construcție au fost finisate în 1840. În 1842 pe arc a fost instalat un orologiu, care este considerat cel mai important din Chișinău. Clopotul instalat în Arcul de Triumf, precum și cele instalate în Catedrală, a fost turnat din tunurile turcești capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1828-1829, iar construcția arcului a fost asociată cu victoria în acest război. Astfel noua construcție a fost denumită Arcul de Triumf. Această construcție a devenit o carte de vizită a Chișinăului în perioada țaristă și interbelică.
Al Doilea Război Mondial a schimbat Chișinăul în mod fundamental. S-a schimbat foarte mult și regiunea în care se afla arcul. De exemplu clădirea Mitropoliei a fost aruncată în aer de către trupele sovietice în 1941. După război autoritățile sovietice au instalat pe arc plăci de granit pe care erau gravate niște ordine de-a lui Stalin, legate de „eliberarea” Chișinăului în 1944. La începutul anilor 90, când mișcarea de renaștere națională a moldovenilor căpăta amploare, aceste plăci au fost demolate.
Astăzi în Arcul de Triumf flutură drapelul Republicii Moldova, fapt ce simbolizează libertatea și independența țării noastre.
Știați că:
- Arhitectul Luca Zaușkevici a proiectat arcul după modelul Arcului lui Titus (împărat roman) din Forumul Roman. Astfel de arcuri erau de obicei înălțate în cinstea victoriilor repurtate de legiunile romane.
- Guvernatorul Basarabiei Pavel Fiodorov, a donat 4500 de ruble pentru construcția arcului, ceea ce a reprezentat aproape jumătate din costul lucrărilor de construcție a arcului.
- Pe parcursul timpului orologiul de pe arc a fost schimbat de trei ori. Primul a fost confecționat la Odesa și instalat pe arc în 1842. Peste șapte ani mecanismul a fost deteriorat în timpul unei furtuni. Al doilea ceas a fost cumpărat în Austria. Acest mecanism a suferit în urma unui bombardament în 1941 și nu mai putea fi reparat. Orologiul care îl vedem astăzi pe arc a fost comandat deja spre sfârșitul războiului și confecționat de meșterul Bogosov din Chișinău.
- Arcul a avut mai multe denumiri: Arcul de Triumf, Porțile Sfinte, Turnul cu Ceas, Arcul Biruinței. Denumirea Porțile Sfinte este legată cu faptul că arhiepiscopul Dimitrie Sulima mergând de la Mitropolie înspre Catedrală trecea prin mijlocul Porților Sfinte.
- În perioada țaristă în Chișinău erau construite 12 arcuri de triumf, majoritatea fiind construcții decorative, înalțate cu prilejul sărbătorilor sau vizitelor țarilor ruși.
- Arcul de Triumf are înălțimea de 13 metri.
- În zilele noastre Arcului de Triumf îi lipsește clopotul principal, pentru care și a fost construit arcul. După cum s-a mai menționat, conform planului inițial, clopotul mare trebuia să fie amplasat în clopotnița Catedralei, însă din cauza unei greșeli ce s-a comis în timpul măsurărilor nu a încăput. Clopotnița Catedralei a fost distrusă de către administrația sovietică în 1962 și practic construită din nou în anii 90, după obținerea independenței. Lucrările de construcție a clopotniței au fost finisate în 1998. Noua clopotniță este practic identică cu cea veche, însă deja era prevăzută instalarea clopotului mare. Astfel clopotul principal al Catedralei a fost mutat în clopotniță, după cum și prevedea planul inițial.
Surse:
Colesnic, Iurie. Chișinaul nostru necunoscut. Chișinău: Cartier, 2015, p. 267.
Кишинев. Триумфальная арка. – Disponibil: https://cutt.ly/rxRkrrH. – Accesat la 23.03.2021
Sursa foto: Кишинёв: фотоальбом. Кишинёв: Картя молдoвеняскэ, 1964, стр. 31.
Andrei Verebcean,
Secția „Memoria Chișinăului”
Chișinău, orașul meu 