Alexandru Robot (n. 15 ianuarie 1916 – ca. 1941) a fost un poet român, cunoscut, de asemenea, ca romancier și jurnalist. Se stabilește la Chișinău în anul 1935, fiind angajat la Revista „Viața Basarabiei” și decide să rămână în Basarabia chiar și după anexarea acesteia de către URSS, conformându-se realismului socialist. Cu toate acestea, este declarat dispărut la doar două luni după formarea RSSM. Opera lui Alexandru Robot a rămas în umbră, până când, în 1960, o nouă generație de scriitori au redescoperit-o.
Ne amintim și noi că, în ajunul sărbătorilor de iarnă, în 1937, Alexandru Robot făcea un portret viu al Chișinăului interbelic:
Piaţa freamătă în ajun de sărbători. În zăpada care se logodeşte cu glodul mulţimea îşi sculptează paşii. Gălăgia orientală a târgului loveşte timpanul cu stridenţele ei.
Toată viaţa e un vast haos gastronomic, acustic şi decorativ.
Dezrădăcinaţi de pe piscuri şi coline, brazii îşi reflectează umbra verde. Un golan vinde artificii şi le strigă vehement. Mai departe se vând plăci de gramofon. Muzica lor scârţâie la un fonograf ruginit.
La câţiva metri s-a improvizat o piaţă de păsărele. Scatii, sticleţi şi turturele se zbat în coliviile lor, cântând cu ciocul pe harfa gratiilor.
Pe tarabe râd obosite jucăriile ieftine. Un băiat strigă: ace de siguranţă! Un bătrân — şireturi de ghete!
Asta e piaţa Chişinăului. În pulsaţia ei se observa freamătul sărbătorilor.
Brazi, colivii şi jucării. Dincolo, unde încetează emoţia şi ficţiunea, începe un univers al cartofilor, fasolelor şi ridichilor. Ploaia udă legumele, la căpătâiul cărora veghează precupeţe obeze şi agresive. Silueta cafenie a gardianului se strecoară printre tarabe.
Un miros de sânge te atrage spre piaţa de carne, unde petele roşii strălucesc pe trotuar, pe pereţii de scânduri şi în obrajii măcelarilor.
Şi mulţimea defilează prin faţa acestor catafalcuri, care sunt tarabele cu legume şi carne.
În zăpadă şi glod se adâncesc paşi. Sunt paşi de cucoane, sunt paşi de slugi şi paşi târâiţi, de vagabonzi.
Dar piaţa freamătă. Miracolul Crăciunului îşi proiectează aureola cu anticipaţie. Verdele brazilor, scoborâţi din munţi şi smulşi din codri, îţi sugrumă privirile. Iar plăcile de gramofon cântă diform melodii ţipate, urlate şi scârţâite.
1937
ROBOT, Alexandru. Miracolul Crăciunului. În: Robot, Alexandru. Îmblânzitorul de cuvinte. Ch., 2003, p. 256-257.
Chișinău, orașul meu 