Hramul Chișinăului, a devenit mai mult decât o sărbătoare religioasă pentru mulți chișinăuieni. Istoria acestei sărbători a suferit schimbări și a devenit ceea ce este astăzi.

Înainte, această sărbătoare nu era legată de o dată specifică și se desfășura în prima duminică din octombrie. Și doar din anul 2002 Hramul Chișinăului a început să fie sărbătorit pe 14 octombrie.

Ne întrebăm de ce Ziua Orașului se sărbătorește anume pe această dată, deși aceasta nu este ziua fondării Chișinăului. (Vă reamintim, că în conformitate cu datele inserate în cronici, numele de Chișinău a fost menționat pentru prima dată într-un hrisov întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui. Este vorba de o Carte Domnească de Întăritură. Prin acest act, domnii Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, i-au dat și i-au întărit lui Oancea-logofăt, pentru credincioasă slujbă, mai multe sate pe Răut, Ichel și Bâc, între care Procopinți, Macicăuți și Cozarăuți. În document se precizează printre altele unele repere de stabilire a hotarelor de moșie „…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii”):

Puțini mai fac legătura dintre Ziua Orașului și sărbătorirea Hramului celei mai vechi biserici din Chișinău, construită în 1752: Biserica Mazarache, cu toate că anume Hramul acestei Biserici se sărbătorea, odată cu Acoperământul Maicii Domnului, ca hram al localității Chișinău: localitate care, din sat a devenit oraș, iar din oraș – capitală. De atunci s-au construit multe biserici și orașul s-a extins, incorporând satele din preajmă, devenind orașul pe care îl cunoaștem astăzi.

Este aproape imposibil să cuprinzi toate evenimentele din cadrul sărbătorii Hramului orașului, dar sunt câteva elemente care au devenit tradiționale: în primul rând, înainte de pandemie, numărul orăşenilor care ieșeau pe străzile oraşului în această zi este foarte mare, iar seara, înainte să înceapă concertul din Piaţa Marii Adunări Naţionale, pare că se aduna întregul oraş.

Apoi, de-a lungul întregului bulevard Ştefan cel Mare de obicei erau situate o mulţime de cafenele improvizate în aer liber, unde se pot servi atât mâncăruri ale bucătăriei tradiționale moldovenești, cât și a altor țări ale lumii.

Multe impresii aducea expoziţia meşterilor populari din Moldova, obiectele confecţionate din ceramică, lemn, pânze şi chiar broderii, împletituri şi multe altele.