Astăzi, 12 august 1955, în satul Dereneu, raionul Călărași, s-a născut basarabeanul Iurie Colesnic. Un excepțional cercetător și promotor al istoriei Basarabiei (și Chișinăului).

A absolvit facultatea de energetică a Universității Tehnice din Moldova, a lucrat ca profesor de educație fizică, apoi ca profesor de tehnologie specială ȘTP10 din 1980, în același an debutând editorial cu o plachetă de versuri pentru copii „Puiul îndrăzneț” 1980.

Nimic nu ne sugera pe atunci că acest scriitor va deveni o personalitate enciclopedică, care va scrie atât de multe despre istoria și personalitățile Basarabiei.

Nu este un secret că textele lui Iurie Colesnic au întotdeauna o dimensiune poetică. Cărțile lui de istorie i-ar face chiar și pe cei pe care istoria „îi lasă rece” să devină niște cititori pasionați. Poate din această cauză căutările acestuia au început cu poezia (în afara versurilor pentru copii a scris și lirică pentru maturi: Arta memoriei (1987), Arheologii interioare (1991), Spirala lui Arhimede (1994)). Acum realizările poetice ale scriitorului sunt ascunse în spatele multor altor realizări în domeniul istoriei.

De aceea am decis să-i (re)citim versurile, oprindu-ne la cartea „Arheologii interioare”. După noi, una dintre cele mai echilibrate și viguroase cărți de poezie din acea perioadă. Fără alte introduceri, lăsăm spațiu poemelor:

LECȚIA DE VEȘNICIE

Buldozerul
Nu poate doborî casa.
El se mişcă înainte şi înapoi
Ca un fier de călcat —
Netezeşte locul.

Casa chiar şi demolată
Stă vertical,
Întocmai aşa cum o vede
Amintirea noastră.

---

LA PLAJĂ

Soarele
    scoate
         sare
             din corp.
Nisipul
     are
         amintiri
                   de mătase.
Într-o
     scoică
         ascult
             semnalul
                telefonului
Şi mi se pare
       că eşti
           acasă.

---

BALADA BUCĂTARULUI NAIV

Aromele zboară în jurul cazanului —
Roi de sateliţi nevăzuţi pe orbită.
Bucătarul îndrăcit, uitînd să-i astîmpere,
hrăneşte cu lemne bătrîna lui plită.

Soţia i-a găsit alt loc de serviciu —
Un fel de şef pe la cazangerie.
El însă aleargă cu noaptea în cap
Să prindă viu jăraticul la bucătărie.

Urechea lui citeşte ca pe o rapsodie
Bătaia lingurilor în farfurii, în masă :
— Bogdaproste, maestre, asemenea bucate
Am mîncat numai la mama acasă!

Zîmbeşte şi nimeni nu ştie că-n vis
El vede un tîrg prăfuit, o mucedă piaţă.
An de foamete. Un copil ce-i gata să schimbe
Pe o coajă de pîine o jumătate de viaţă.

---

Surse:

Arheologii interioare : versuri / Iurie Colesnic ; cop. : Mihai Bacinschi. – Chișinău : Hyperion, 1991. – 91