Deşi Basarabia nu cunoaşte din punct de vedere artistic-religios de cât foarte puţine şi relative monumente, totuşi din restrînsul material s’au cules câteva obiecte, ce meritau atenţie şi s’au ordonat în câteva muzee existente. Frieşte, valoarea lor muzeologică e regională, caracterizând o epocă din arta biseri­cească romîneascâ în complectă decadență; totuşi importante pentru ccmplectarea documentării istorice.

Cel mai vechi şi mai bogat e „Muzeul societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Basarabia” cu sediul în clădirea pa­latului eparhial din Chişinău. Prin statutul societăţii amintite, care împlineşte anul acesta 25 ani de activitate, se hotărîse înfiinţarea unui muzeu şi a unei biblioteci. Ambele încep să ia fiinţă din 1906, puse sub conducerea profesorului Vasile Curdinovschi, sub o formă organizatorică, fiindcă obiecte se ‘ncepuse a se colecta încă mai de ‘nainte. La început obiectele se păstrau înlr’un dulap dela Consistoriu; dar după clădirea casei eparhiale (1913). S’au rezervat 3 camere şi s’a numit director d-l Iosif Parhomovici, adevăratul organizator al muzeului.

Caracterul principal al acestui muzeu e în primul rînd etnografic-bisericesc, în înţelesul că se află acolo obiecte biseri­ceşti, ce interesează toate neamurile locuitoare în Basarabia. În primul rând sunt cărţi şi lucruri româneşti, dar şi altele privitoare pe ruşi, ucrainieni, găgăuzi, arpienii şi greci, deci toate minorită­ţile ortodoxe. Prin acest caracter; muzeul capătă o valoare deosebită ştiinţifică, întrucât interesul cel trezește se ridică deasupra oricărei tendinți afară de viața general bisericească şi artistică.

În organul societăţii ist.-arheologice bisericeşti din 1923 a apărui un opis complect al acestor obiecte, care cuprind: icoane pe lemn sau pânză, vestminte şi ţesături, cruci, potire şi diferite vase, scoarţe de cărți, manuscrise şi tipărituri, arhiva. Vom spicui numai cîteva din obiectele mai de seamă).

Dintre vestminte, afară de colecţia antemiselor, care dau o icoană vie a sărăciei bisericei basarabene dela mijlocul sec. XVIII până azi, se poate cita un sacos ţesut cu chipul celor Trei Erarhi, interesant prin tehnica sa deosebită; un felon cusut din două părți, din care cea superioară pare din sec. XVII, dacă nu şi mai veche; alte feloane de pânză dovedesc aceiaşi origină veche; pe un felon de mătasă apare chipul lui Bachus, sigur copie. Dintre celelalte obiecte, o serie de vechi potire de plumb, de aramă şi chiar de lemn dovedesc aceiaşi sărăcie artistică; câteva sfeşnice de-o factură originală. Dintre cruci două atrag atenţia: una mai mică de chiparos, lucrată la Athos în 1638 şi adusă de acolo la finele veacului XVIII de un preot basarabean; a douai tot de chiparos, dar mai mare, e lucrată cu deosebită artă şi pare mult mai veche, prezentând pe lângă Răstignirea şi 12 scene din sărbătorile domneşti-i s’a atribuit vechimea sec. XI.

Mai multe icoane împodobesc muzeul: icoana sf. Cristofor cu cap de câine, sf. Dumitru din Salonic poate de origina bizan­tină, curioasă icoana sf. Cheorghe care privită pieziş dă chipul sf. Nicolae, sf. Maria cu pruncul în brațe purtând o veche in­scripţie moldovenească, icoana Naşterii Domnului şi altele, care îşi aşteaptă cercetătorii pentru a le pune în adevărata lor valoare. Ar fi să mai amintim de cîteva manuscrise, din care unele păs­trate în scoarţe artistic lucrate. O evanghelie copie după un ori­ginal ce se păstrează la Moscova datând din sec. XI, un triod vechi slavon copie după un original glagolitic din. acelaş veac, un manuscris dela 1688 şi alte scrisori dela începutul sec. XIX între boeri basarabeni şi autorităţi superioare bisericeşti din Rusia.

După pilda muzeului din Chişinău, odată cu înfiinţarea episcopiei de Ismăil, s’a emis ideea organizării unui muzeu si-milar, carc a luat fiinţă, ca un început, în 1924. Numai într’un singur an, de când avem informaţii, s’au strâns o serie de obiecte şi carii dela preoţii din eparhie, care cuprind sfinte vase, discuşuri, cruci, vestminte, etc., a căror vechime n’a fost încă preci­zată. Mai sigure sunt cele 29 icoane, din care unele zăceau aruncate într’o magazie a mânăstirei din Cetate, datând depe la finele sec. XVI şi începutul celui următor.

Avem informații că şi la episcopia de Hotin, prin stradă nuințele Episcopului Visarion, membru al comisiunii monumentelor istorice, s’au strâns o serie de obiecte şi cărţi, formând înce­putul celui de al treilea muzeu oficial bisericesc din Basarabia. La aceste trebue de adăugat şi micul început din anul curent, al muzeului depe lângă Seminarul de Istoria artei creştine dela Facultatea teologică, de sub conducerea subsemnatului, cu rost mai mult didactic. Mai cunoaştem încă şi câteva colecţii personale, care la nevoe ar putea fi cedate, prin bunăvoinţa proprietarilor, unui muzeu central istoric arheologic, cu sediul la Chi­şinău şi reprezentând Basarabia în întregime.

Despre necesitatea acestui muzeu regional, caşi despre normele lui de organizare, ne rezervăm a vorbi într’un articol viitor.

P. Constantinescu-Iaşi, profesor universitar

Sursa: CONSTANTINESCU-IAŞI, P. Muzeele arheologice bisericeşti din Basarabia. In: Doina Basarabiei. 1929, nr. 3, pp. 1-3.