Aniversări 2018

Sunt convinsă: unii oameni se nasc pentru a fi regizori – de teatru sau de film. Mircea Chistruga e unul din ei. A făcut studii serioase în regia de film documentar la Institutul Unional de Stat de Cinematografie din Moscova în anii 1966-1971 în clasa unuia dintre cei mai buni regizori de nonficțiune, Roman Karmen.

După absolvire, vine la studioul „Moldova-film”, unde a avut o activitate prodigioasă. Nu era deloc simplu să faci în acea perioadă filme. Dictatul de partid și atmosfera destul de apăsătoare de la studiou, condus de persoane străine cinematografie și artei în general, nu era nici pe departe benefică pentru creație. Faptul că avea alături colegi de generație, care împărtășeau același crez, a însemnat enorm pentru tânărul regizor. Amintim de Vlad Druc, Dumitru Olărescu, Roland Vieru, Boris Vieru, dar și mai „vârstnicii” Petru Ungureanu, Anatol Codru, la fel și regizori de la „Telefilm-Chișinău” – Ion Mija, Victor Bucătaru. Se crease, în ciuda presingului politic, un fel de rezistență care, până la urmă, a generat o școală, o școală serioasă a filmului documentar moldovenesc. Mircea Chistruga se înscrie în această școală, având propriul stil, propria voce. A devenit, prin filmele realizate pe parcursul anilor, un nume de referință în filmul documentar moldovenesc.

Este autorul a zeci de documentare, reviste cinematografice, în care se reflecta viața de atunci, evenimentele din acei ani, imagini pitorești ale plaiului natal. Conform cerințelor, totul trebuia să fie frumos. Un cineast adevărat însă „prindea” nu doar frumusețea naturii ci, mai ales, sufletul omului. Astfel, în filmele sale încep să prindă contur istoriile oamenilor,  sentimentele, zbuciumul, viața pe care o trăiu semenii săi.

O temă aparte devine sportul și oamenii care fac sport de performanță. Unul din primele de acest gen este „Balada formalismului” (1976), în care persistă o notă critică față de persoanele responsabile de promovarea sportului. În 1977 Mircea Chistruga va realiza „Tinerii pe tatami”, un documentar despre care se va vorbi, filmul luând și o Diplomă, prima din creația tânărului regizor. Vor urma mai apoi alte Diplome și Premii, inclusiv Premiul Național. Tot la această temă se înscriu și documentarele „Ringul”, „Un meci cât o vacanță”, „Vasile Luca și băieții săi”.

Un documentar legendar pentru acei ani a fost și „Fântânarii” – despre oameni cu un talent rar, care mult timp au fost dați uitării…

O adevărată bijuterie cinematografică a fost și documentarul „Jocurile copilăriei noastre” (1985), realizat în colaborare cu Vlad Druc. S-a scris și s-a comentat în presă, filmul fiind un „semnal” de trezire, de „nevoia„ de a nu pierde firescul. Era ca o căutare a identității noastre. După acest film nimic nu a mai fost la fel. Lucrurile s-au schimbat cardinal – în societate, dar și în cinematografie. „Perestrioka” gorbaciovistă a adus cu sine un potențial de creație nebănuit. Mircea Chistruga semnează un șir de filme documentare, care scot la suprafață vieți și destine necunoscute publicului spectactor: „Povara cea de toate zilele” – despre viața măicuțelor de la mănăstirea Cușelăuca, „Delirul blajinilor” – amintirile oamenilor care au supraviețuit cumplitei foamete din 1946-1947. Documentarul „Duminica Mare (scenariul și regia în colaborare cu Vlad Druc) este poate singurul film despre Podul de Flori din anul 1990. Urmează „Spelunca”, „Mâine iar va ieși soarele”, „Proscrișii”, „Extratereștrii” ș.a.

Nu e deloc simplu să creezi un documentar despre o personalitate din viața literară sau artistică. Cu atât mai mult, când era vorba de un Mihail Grecu, un Grigore Vieru sau Dumitru Matcovschi. Nu oricine s-ar fi încumetat să se „apropie” de acești titani, să-i facă să-și deschidă sufletul în fața camarei de luat vederi. Mircea Chistrugă a reușit. Astfel, ne-a lăsat câteva portrete cinematografice, având conturul clar al acestor personalități distincte: „Mihail Grecu. Dincolo de culoare”, „Cel care sunt” (Grigore Vieru), „Aici, departe” (Dumitru Matcovschi), „Burghiu. Venim și mâine aici”. În 2014, împreună cu Vlad Druc și Dumitru Olărescu, finisează documentarul „Iubirile lui Mihai Volontir”.

În prezent, Mircea Chistruga se „realizează” prin ucenicii săi – prin studenții care învață arta cinematografică la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

Larisa Ungureanu,

critic de film

 

Mircea Chistruga s-a născut la 6 februarie 1948 în satul Sculenii Vechi, Ungheni. A absolvit școala nr. 1 din Chișinău, actualul liceu „Gheorghe Asachi”. În anii 1966-1971 își face studiile la VGIK (Moscova), film documentar, clasa maestrului Roman Karmen. La studioul „Moldova-film” activează din 1971 până în 1996. Membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova din 1986. S-a consacrat filmului documentar, care a devenit o dulce povară… În prezent, lector la AMTAP.

Bibliografie selectivă:

Chistruga, Mircea. „Și-n acest an la Costinești n-am figurat în concurs” : [interviu cu regizorul de film Mircea Chistruga] / consemnare: Larisa Ungureanu // Lanterna magică. – 1991. – Nr 19/20. – P. 2.

Codru, Anatol. Aceste câteva adevăruri… : [regizorul Mircea Chistruga la 50 de ani] // Literatura și arta. – 1998. – 19 febr. – P. 8.

Gromov, Alexandru. Arta nu se învață : [regizorul Mircea Chistruga la 50 de ani de la naștere] // Literatura și arta. – 1998. – 19 febr. – P. 8.

Gromov, Alexandru. Mircea Chistruga: „Cauți adevărul, dar la tot pasul te pândește ficțiunea…” // Moldova. – 1996. – Nr 11/12. – P. 14-15.

Gromov, Alexandru. Radiografia unei disocieri : [Considerații despre filmul documentar „Iluzia” în regia lui Mircea Chistruga] // Lanterna magică. – 1993. – Iul. – P. 2.

Rîpeanu, Bujor T. Chistruga Mircea // Rîpeanu Bujor T. Cinematografiștii 2345. – București, 2013. – P. 118.