Premiere teatrale

Recenta premieră de la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău, numită, simbolic, „6.9” a umplut sala de spectacole până la refuz. Sigur, interpreta Karizma, dar și promovarea pe rețelele de socializare a acestei reprezentații au trezit interesul, mai ales în rândul tineretului. Și-a adus contribuția Vasile Micleușeanu, actoru la Teatrul „Eugene Ionesco”.

Este și debutul în teatru a Allei Donțu (scenariul și regia), dar și a cântăreței Olga Fesenco – Karizma, numele de scenă, dar și Ola Tabu, cum se indică în program, care a jucat alături de consacratul actor Nicolae Jelescu. Compozitor și producător: Octavian Coteț.

El și Ea, Bărbatul și Femeia – veșnica temă a vieții și a tinereții, a înșelării și a vindecării, a iubirii și a dezamăgirii, a idealului și a purității. Ea – femeia în devenire, care nu va ierta, dar se va întoarce pentru a-și urma destinul. El – bărbatul, care va ierta, va aștepta și va impresiona prin profunzimea sentimentului și a re-trăirii unei iubiri solitare.

Un spectacol, în care aveam impresia că se improvizează, că se „aruncă” în sală mesaje, se pun întrebări la care nu există răspuns. Este un spectacol plin de zbucium și căutări într-o lume rătăcită și învolburată, așa cum se învolburau și se încâlceau uneori imaginile video. Este un spectacol fragmentar, alcătuit din șase clipe sau șase zile. Ceasul din imagine arată exact ora – începutul și sfârșitul.

Karizma a adus în scenă imaginea Femeii în care puritatea se împletește cu păcatul etern. Sonoritatea vocii, melodiile pe care le-a cântat, perfecțiunea mișcărilor, elasticitatea corpului, costumația – totul este plin de viață, de dorință, de provocări și așteptări.

Impresionează jocul actorului Nicolae Jelescu, personajul căruia are mai multe fațete: băbatul seducător, ademenitor, în așteptare, care se revoltă, înșeală, iartă, știe să fie tandru, dar și plin de duritate.

Am recunoscut versuri din Macedonschi, Matcovschi, alți poeți, dar s-au făcut auzite și replici luate „din viață”, proziace chiar. Spectacolul, adesea, te înalță prin versuri, cântece, romanțe, te duce în lumea poetică și imaginară, apoi te „coboară” jos, la dialogurile, uneori „tăioase”, alteori lipsite parcă de interes, dar venite din viață. Le auzim zilnic, pe stradă, acasă, oriunde… Răsună ca niște ecouri.

Aș vrea să cred, că spectacolului „6.9” este experiment, un început de poveste modernă, redată în limbaj teatral – cu emoții, trăire, spectacol care nu vine cu rețete, ci lasă câmp deschis pentru spectator – să-și pună întrebări, să caute răspunsuri sau să pună punct și s-o ia de la început.

Larisa Ungureanu,

critic de teatru