Minoritatea etnică polonă, de-a rân­dul anilor, a contribuit în măsura posibi­lităţilor la dezvoltarea şi îmbogăţirea cul­turală, socială şi materială a Chişinăului. Oameni de rând, muncitori, dar şi medici, savanţi, ziarişti, pedagogi, arhitecţi, ingineri, au muncit pentru prosperarea Chişi­năului care le-a devenit oraş natal.

55 de ani, din cei 76 împliniţi, locu­ieşte în Chişinău Carl (Karol) llniţchi, inginer-constructor, în prezent pensionar.

Născut la 10 februarie 1937 într-o fa­milie numeroasă, era unicul băiat şi avea şase surori. Bunelul de pe tată, Jan Il­niţchi, a fost ţăran înstărit. Părinţii, Anton (Aniol) llniţchi şi mama Francisca, toată viaţa au trăit în satul Gavrişovka, raionul Litinsk, regiunea Vinniţa, Ucraina.

URSS promova o politică brutală de deznaţionalizare a minorităţilor naţio­nale, inclusiv a polonezilor. Satul natal al lui Carl llniţchi era populat în mare ma­joritate de polonezi: Sawicki, Kozlowski, Niedzwiecki etc. Însă polonezilor le era interzis să vorbească în limba maternă, erau presaţi să comunice şi să înveţe în limba ucraineană. De frică să nu fie per­secutaţi, părinţii vorbeau cu copiii în limba ucraineană, doar între ei, să nu fie auziţi, vorbeau în polonă.

În urma unor acţiuni represive ale NKVD au fost create liste ale familiilor care urmau să fie strămutate în regim administrativ în adâncul URSS-ului. Ca ţăran înstărit, numit „culac”, „duşman al poporului”, a fost exilat în Siberia şi un­chiul său, Stanislaw llniţchi, iar casa lui expropriată (1936).

Peste un timp, în această casă, admi­nistraţia locală a deschis o şcoală prima­ră, în care a învăţat şi Carl llniţchi, nepo­tul de la frate.

A avut o copilărie grea. Părinţii au fost forţaţi să lucreze în colhoz zi şi noapte, copiii lucrau şi ei pe deal, ajutând părinţii care aveau norme mari. Clasele a 5-a a 7-a le-a terminat în satul vecin, iar apoi a studiat la Colegiul feroviar în Vinniţa (1952-1953). După absolvire a lucrat în depoul de locomotive până la înrolarea în armată (1956-1959).

În noiembrie 1959 vine la Chişinău, invitat de sora mai mare, Sofia. Termină şcoala serală nr. 9 şi lucrează în calitate de constructor, specialist lucrări de fi­nisare.

În Chişinăul anilor ’60-’70, conform unor planuri de dezvoltare a oraşului, a demarat construcţia unor cartiere noi de locuit. Oraşul şi-a extins cu mult hotarele. În acest răstimp sporeşte mult şi numărul populaţiei, atât pe contul creşterii natu­rale, cât şi al unui mare număr de oameni veniţi din alte regiuni, mai ales ale Rusiei. Prin 1939 Chişinăul avea 112 000 locui­tori, în 1959 – 215 000, ca în 1979 această cifră să ajungă la 503 000 locuitori (Chişi­nău: enciclopedie, Ch., 1997, p. 25).

Din anul 1960 s-a început construc­ţia planificată şi amenajarea în stil urban a cartierului Botanica, care era o mahala periferică a oraşului. Majoritatea edifici­ilor erau blocuri locative de cinci etaje. La construcţia, finisarea şi amenajarea cartierelor de locuit pe străzile Zelinski, Trandafirilor, Titulescu a muncit şi eroul nostru, Carl llniţchi.

În anii ’70-’80 se schimbă spre mai bine aspectul general al oraşului, pe harta lui apar noi întreprinderi, instituţii republicane de stat cu destinaţie socială, de învăţământ, edificii culturale.

În acest timp Carl llniţchi a terminat studiile serale la Institutul Politehnic. De menţionat, că unul dintre profesorii săi a fost renumitul arhitect Valentin Woicehowski, polonez şi el. A devenit maistru de producţie, a lucrat la construcţia şi fi­nisarea mai multor edificii:

• Casa Guvernului (1964). O clădire care din exterior se impune prin şirul de piloni-pilaştri uniţi la nive­lul etajului superior printr-o corni­şă comună, distanţaţi prin spaţiu pentru ferestre de mari dimensi­uni;
• Sala cu Orgă (1978). Clădirea fostei bănci (1911). A fost reconstruită (1975-1978) şi adaptată la condiţi­ile unei instituţii teatrale. A condus lucrările de decorare a interiorului, ornamentarea şi poleirea cu aur. Specialişti pentru aurire nu s-au găsit în republică şi, după mai mul­te tratative, au venit la Chişinău trei meşteri din Moscova;
• Circul (1981). Una dintre cele mai frumoase clădiri de circ din spaţiul fostului URSS. Sala de spectaco­le are aproximativ 2000 de locuri. Cupolă demontabilă, foaierul în semicerc cu podeaua ornamenta­tă cu figuri de lei, elefanţi, urşi etc., din marmură şi granit. A fost un lucru dificil să taie aceste figuri, să le aranjeze şi să le fixeze bine pe podea.

Printre alte construcţii numim: Pala­tul de cultură al sindicatelor din Moldova (1971), magazinul „Unic” (1981), Centrul de ocrotire a sănătăţii mamei şi copilu­lui (1982), blocul central al Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” (1979), Lice­ul „Gh. Asachi” (1978), Spitalul nr. 3 din sectorul Râşcani (1977), Clădirea Parla­mentului RM (1978), Uzina de frigidere (1975), Fabrica de bere (1973), grădiniţe etc. Putem spune că, în mare parte, Chi­şinăul a fost construit şi de Carl llniţchi. Domnia Sa este mândru de acest lucru.

Între anii 1984 şi 1988, Carl llniţchi lucrează în Polonia, în or. Legnica din Silezia. Era specialist intermediar între fir­ma poloneză de construcţie „BUDIMEX” şi Unitatea militară sovietică dislocată în vestul Poloniei. S-a ocupat de organiza­rea lucrărilor de construcţie la comanda UM. Acolo a învăţat şi limba polonă.

Revine în Moldova şi este marto­rul unei adânci crize economice, dar şi ideologice a întregului sistem totalitar. Chişinăul devine arena unor puternice manifestări cu caracter antisovietic, antitotalitar şi anticomunist, l-a fost greu să accepte instabilitatea, era dezorientat, dar aştepta schimbări pozitive în societate. După proclamarea independenţei RM, împreună cu minoritatea etnică po­lonă, condusă de Tadeusz Malinowski, a contribuit la renaşterea spirituală şi cul­turală a polonezilor din Moldova, alături de alţi polonezi din Chişinău: Katharina Jajgunowicz, Eduard Jaroszewski, Igor Pekarski, Oleg Lipski, Vitalie Andriewski, Janina Dorohowska ş.a.

În vara anului 2001, Papa loan-Paul II (polonezul Karol Wojtyla) a vizitat oraşul Kiev. Un grup de enoriaşi – catolici din Moldova, conduşi de preotul Alec – au plecat în capitala Ucrainei să participe la întâlnirea cu Papa. La întoarcere, Carl llniţchi, emoţionat de cele văzute, a de­cis să confecţioneze o ramă din lemn de nuc pentru fotografia lui loan-Paul al ll-lea. Deosebit de frumoasă, bogat or­namentată, a servit drept suport pentru fotografia Papei şi a fost donată Bisericii catolice „Providenţa Divină” din Chişinău.

Actualmente, deşi este pensionat, fiind o fire activă, participă la evenimen­tele culturale organizate de societăţile polone din Chişinău.

Colaborează cu Biblioteca polonă „A. Mickiewicz”. Este un fidel cititor al bibli­otecii noastre, în incinta căreia a expus două expoziţii de gravură în lemn, în sala de lectură. Stema Poloniei şi portretul lui Adam Mickiewicz, lucrate în lemn, au fost donate bibliotecii. Carl llniţchi a fost invi­tat de Ambasada Poloniei la Chişinău, ca oaspete la vizita Preşedintelui Poloniei, Bronistaw Komorowski, sosit împreună cu Preşedintele Moldovei, NicoIaeTimofti, în biblioteca polonă, la 3 decembrie 2012. Înalţii oaspeţi au primit în dar de la dumnealui câte o gravură în lemn.

Îi place să lucreze cu lemnul. Obiec­tele confecţionate sunt din tei, nuc, ste­jar, cireş. Cu plăcere cântă în corul Rodzina. Împreună cu artişti amatori, de vârsta a treia, a cântat în bibliotecă în cadrul Săptămânii uşilor deschise, ediţia a V-a (noiembrie 2012). Cu plăcere a acceptat invitaţia bibliotecii de a participa la con­cursul Cartea ca obiect.

Prietenii îi apreciază mult şi talentul de bucătar iscusit, îi laudă ciorbele, răciturile şi pârjoalele, pregătite după o reţe­tă specială.

Îi dorim domnului Carl llniţchi sănă­tate, să-şi păstreze modul de viaţă activ şi să-l vedem mai des în bibliotecă.

Referinţe bibliografice

Chişinău: enciclopedie. Ch., 1997.
Kolotovkin A.V. Arhitektura Sovetskoi Moldavii – Architecture of the Soviet Moldavia. M.: Stroiizdat, 1987.
Chişinău. Souvenir book. Ch., 1998.

Ecaterina NEDZELSCHI,
ex-director, Filiala „A. Mickiewicz”

 

NEDZELSCHI, Ecaterina. Chişinăul lui Carl (Karol) Ilniţchi. În : BiblioPolis, Nr 2, 2013, pp. 238-240.