Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la dimensionole autentice ale talentului unui artist plastic care se developează plenar în operele sale cele mai reușite și mai valoroase – Boris Cuporițchi.

Printre genurile artelor plastice, peisajul este plasat cam pe ultimele locuri, parcă atribuindu-i-se un rol secundar în raport cu subiectul tabloului. Însă în ultimul timp arta peisajului apare în postura nouă de învăţător înţelept. Ea demonstrează modul în care natura pătrunde în conştiinţa umană.

Timofei Bătrânu şi-a consacrat creaţia acestei direcţii fundamentale – peisajul. „Mă consider peisagist, pentru că nu mă voi putea despărţi niciodată de frumuse­ţea locurilor natale. Pentru mine, colţişoarele pitoreşti din centrul Moldovei, mai ales din Codri, sunt irepetabile. Locurile natale, casa părintească, natura înconjurătoare rămîn pentru totdeauna în sufletele noastre.”

Plasticianul s-a născut în 1944 în raio­nul Hînceşti, a absolvit Şcoala republicană de arte plastice, beneficiind de îndrumări­le unor maeştri celebri precum Anatol Grigoraş şi Ion Jumati. A făcut armata undeva în Caucaz, iar stagierea – la Academia de Arte din Tbilisi. Vrăjit de frumuseţea cărun­ţilor munţi, el a reprodus-o pe pînzele sale. Tot acolo l-a cunoscut pe Martiros Saraian, pictor de notorietate mondială, despre care şi acum îşi aminteşte cu admiraţie. Marele pictor i-a dat un sfat preţios: „Du-te acasă şi pictează plaiul tău natal.”

Asta a şi făcut tînărul pictor Timofei Bătrânu.

De atunci au trecut ani şi ani. O vreme a practicat pedagogia la Călăraşi, apoi a lucrat în Şcoala de arte pentru copii, pe care chiar el a fondat-o şi a condus-o din 1970, în Hînceştii natali. De penel însă nu s-a despărţit niciodată. Realizează portre­te, naturi statice şi, desigur, peisaje. Crea­ţia i-a fost influenţată de maeştri ai genu­lui, precum Mihail Grecu şi Igor Vieru, con­sideraţi tradiţionalişti. Timofei Bătrânu este etalat ca succesor al lor. „Sunt un tradiţio­nalist”, declară plasticianul.

Dimensiunile autentice ale talentului unui artist plastic se developează plenar în opere­le sale cele mai reuşite şi mai valoroase. Ca o carte deschisă, ele aduc în faţa ochilor noş­tri toată profunzimea sufletească, toată uni­citatea concepţiei despre lume a autorului. Tablourile lui Bătrânu abundă de un senti­ment uluitor de puternic şi profund al dra­gostei faţă de pămîntul natal. Ele cuceresc inimile privitorilor pe care îi ajută să sim­tă frumuseţea autentică a naturii. Pictorul stăpîneşte viziunea plein-air-ului şi tehni­ca „valeur”, capacitatea de a picta un tablou cu ajutorul celor mai fine nuanţe de lumi­nă, umbră, culoare.„Peisajul satului lui natal… rămîne pînă azi pentru mulţi un model demn de imitaţie” afirmă criticul de artă Tudor Braga. Iar Ghenadie Jalbă, preşedintele Uni­unii artiştilor plastici din Moldova, remarcă: „El pictează cu exactitate după natură… amestecul de culori creează o gamă impre­sionantă, trădînd lirismul autorului”.

Un talent autentic este şi polivalent. E şi cazul lui Timofei Bătrânu, căruia nu-i este străină creaţia poetică. La împlinirea a 65 de ani, în ziua inaugurării expoziţiei sale, pictorul şi-a lansat şi placheta de versuri „Eoliene”. Academicianul Mihai Cimpoi a apreciat-o astfel: „Este rodul interferenţei dintre pictură şi poezie, cînd prin interme­diul împerecherii culorilor şi sunetelor se încearcă reproducerea momentelor vieţii. Bucură alianţa dintre pană şi penel, care planează uşor în amintiri sentimentale de la umbră spre lumină”.

În unison cu aceste aprecieri, pictorul l-a citat pe Nichita Stănescu: „Nimic nu se naşte din nimic”, făcînd aluzie la propria genealogie: bunicul lui pe linie maternă, fecior de preot-iconar, preda lucrul manual (desenul, sculptura în lemn). Pasiunea pen­tru artă i s-a transmis şi uneia dintre fiice­le lui Timofei Bătrânu, – ea practică designul vestimentar. „Şi nepoţii desenează, dar nu-i văd, pentru că locuiesc departe”, spu­ne cu tristeţe artistul.

Timofei Bătrânu a participat la o mulţi­me de expoziţii naţionale şi internaţiona­le, a cîştigat premii şi medalii, a călătorit prin Europa şi prin lume şi a reprodus cele văzute pretutindeni în mici schiţe şi crochi­uri. Acestea domină pinacoteca personală din atelierul de creaţie al pictorului. Şi, cine ştie, poate cu timpul unele dintre ele vor deveni capodopere…

Şi totuşi pictorul consideră că la baza crea­ţiei se află harul divin: „Creaţia este dată de la Dumnezeu.” Afirmaţia consună foarte armo­nios cu cea a celebrului pictor-peisagist rus Isaak Levitan: „Să simţi frumuseţea infinită din jurul tău, să remarci o taină ascunsă, să-l vezi pe Dumnezeu în toate”.

Sursa: Cuporițchi, Boris. Taina emanată de peisajul național. În: MOLDOVA, 2010, mart.-apr., pp. 76-77.