Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la restaurantul Bastion, pe care îl puteți găsi în inima Chișinăului. Ce meniu și ce decor au cei de la Bastion aflați citind mai jos.

Dacă se plimbă pe perimetrul Puşkin-Bănulescu-Bodoni-Bucureşti-31 august, orice bursuc gastric înnebuneşte de la atâtea ispite. Concentraţia de restaurante, baruri, cluburi, cafenele şi bodegi depăşeşte cu mult media pe oraş. Muzici Life, meniuri, oferte, viaţă de noapte – un cartier care amestecă, fără să scuture, fiţe, feţe, valori, mofturi, ti­neri, bătrâni, folclorici şi cosmopoliţi. Basti­onul s-a strecurat printre ultimii între coasta Licuriciului şi poalele Booz-time-ului. Şi în­cetul cu încetul, lanţul discret al unor gur­manzi care vor să-şi mestece în linişte mielul a trecut pragul Bastionului. Şi s-a înrădăcinat Unii vin pentru nisetru, alţii – pentru salata cu viţel, alţii – pentru discreţie Ca orice bursuci curioşi, ne-am strecurat în bu­cătăria bastionului ca să vedem atât ce cu ce se mănâncă, dar şi ce şi de unde vine. Proprietarii restaurantului nu sunt la prima experienţă, aşa că au lăsat departe în urmă primele greşeli şi pri­mele locuri comune. Merge şi aşa deja nu mai merge şi aşa. Şi nici aşa. Concurenţa e acerbă.

Furculiţele sunt încrucişate a luptă, pentru flecare client. Spionajul culinar a luat locul relaxatului – ca mine nu face nimeni Tre­buie să vii cu noi trenduri, trebuie să simţi şi să anticipezi gusturi. Şi noul trend este preocuparea moldoveanului modem pen­tru mâncare sănătoasă. Încă nu s-a ajuns la isteria occidentală cu produse bio, din sim­plul motiv că nici oraşele noastre nu sunt megapolisuri şi creşte leguma pe răzor chiar la 200 m de Ştefan cel Mare, dar nici indi­ferent nu este la pedigriul produsului din farfurie.

– Noi înşine ne alimentăm sănătos şi credem că şi vizitatorii noştri fac la fel. Nu îngheţăm nicio­dată produsele, nu avem mâncare pregătită pen­tru a doua zi. Am făcut o excepţie doar pentru miel, pe care îl cumpărăm doar la sezon (îl se­lectăm noi înşine la stânile din sudul republicii), dar îl îngheţăm după o metodă rapidă, ceea ce îi permite să nu piardă din calităţi. Carnea proas­pătă, muşchiuleţul de porc şi viţel se aduce în fiecare zi exact în cantităţile necesare localului, la fel se procedează şi cu verdeţurile. Furni­zorii sunt de nădejde, aleşi pe sprânceană. Doar locali. Cu sere şi grădini răsverificate. Peştele vine de la Tiraspol, unde au una dintre cele mai mari crescătorii de peşte din Europa. Nisetru, morun, sturion, crescuţi în condiţii de captivitate, dar apropiate de tehnologiile europene. Pâinea se coace pe loc, la fel şi chiflele sau biscuiţii, fără niciun fel de îmbunătăţitori artificiali. Nu utilizează conservanţi, coloranţi şi alţi anţi meniţi să facă risipă de spectacol cromatic sau olfac­tiv. Iese un pic mai scump decât dacă s-ar economisi pe produsele proaspete (deşi, totuna, susţin că preţurile lor sunt cu circa 20% mai mici decât la restaurantele din zonă), dar cei de la Bastion cred cu sfinţenie că atunci când vizi­tatorii „se vor prinde”, îşi vor răscumpăra chel­tuielile din contul numărului de vizitatori. Carnea se găteşte la foc viu, la grătar cu cărbuni. Cel mai solicitat este muşchiuleţul de viţel, care se găteşte întreg, bucătarul fiind convins că o carne este cu atât mai gustoasă, cu cât mai puţine manipulări faci cu cuţitul în ea. Fi­indcă unul dintre proprietari este medic, şi încă unul preocupat de nutriţie, nu vor aso­cia niciodată carnea sau peştele cu lactatele sau cartofii, ci vor recomanda o salată cu multă verdeaţă şi un ulei bun. Din acelaşi motiv lipsesc şi fructele de mare, pentru că, zic ei, nu au găsit la moment o metodă de a le transporta proaspete fără a diminua din calitate.

Deşi anturajul şi atmosfera e destul de masculintă – lemn, fier foijat, în, culori sobre, s-au gândit şi la silfidele doamne şi domnişoare, care au grijă majoră de dimen­siunile nurilor. Pentru ele s-a introdus meniul Fitness cu multă verdeaţă şi puţine calorii, iar dimensiunile porţiilor de carne sau peşte – mai puţin înspăimântătoare. Deserturile – şerbe­turi şi alte matrapazlâcuri sunt şi ele elaborate în aşa fel, ca să poată fi mâncate fără prea mari mustrări de conştiinţă şi înainte de somn. Pen­tru bărbaţii serioşi, însă, porţiile rămân la fel de serioase.

Sursa: Bastion Restaurant. În: PUNKT, 2013, febr., pp. 24-25.