Postul de Radio Moldova își are începutul în deceniul trei al secolului trecut. În februarie 1928, în or. Balta – capitala de atunci a RASS Moldovenești, a fost dat în exploatare primul nod de telecomunicații care retransmitea emisiuni radio în ucraineană și rusă, printr-o rețea de cablu firavă. La 30 octombrie 1930 dintr-un studiou improvizat la etajul II al clădirii în care cîndva s-a aflat serviciul poștal din Tiraspol a fost pusă pe post prima emisiune în limba română. Utilizarea unui emițător de tipul RV-57 oferea posibilitate ascultătorilor să audieze programele la radioreceptoare fără fir. Stația de radio dispunea inițial de un emițător de 4 kWt.

În anii 1930-1940 radioul a funcționat în cadrul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. În perioada postbelică emite la început (1944) din orașul Soroca, apoi din Chișinău.

Postul de Radio Moldova are departamente, redacții și alte subdiviziuni, Centrul Tehnic, colective muzicale (orchestra de muzică populară „Folclor” și cea simfonică, Capela Corală „Moldova”).

În clădirea cu 10 etaje a Radiodifuziunii sunt situate 4 mari studiouri, 5 studiouri de imprimare, 19 comportamente de montare, 12 sisteme de montare neliniară, circa 100 magnetofoane staționare de emisiuni, un circuit anual anual al benzii magnetice de 4000 km/an.

Radio Moldova Internațional emite on-line în internet pe site-ul său oficial www.trm.md.

Fonoteca Radiodifuziunii conține circa 100 000 fonograme cu un cronometraj total de peste 16 000 ore de imprimări.

Radiodifuziunea Națională emite în bandă de unde medii și ultrasunete pe 22 emițătoare amplasate pe întreg cuprinsul țării. Postul de Radio Moldova este recepționat foarte bine pe tot teritoriul republicii, precum și în raioanele limitrofe  ale României și Ucrainei.

Sunt foarte mulți cei care și-au consacrat viața acestei instituții și îi sunt fideli decenii în șir. Iată doar cîteva nume: Valentina Ursu, Alexei și Maria Revencu, Lidia Bobînă, Nina Jovmir, Gheorghe Mustea, Mariana Bahnaru și mulți alții. Multe din etapele de dezvoltare ale Postului Național de radio sunt legate de numele cunoscuților ziariști, crainici, artiști și adminstratori: Filip Crulițki, Culai Nenev, Igor Vieru, Nadejda Cepragam Anastasia Lazariuc, și mulți alții.

Televiziunea Moldovenească

Începutul difuzării în permanență a emisiunilor televizate în diferite țări ale lumii revine anilor 1936-1939, cînd Fenomenul TV s-a produs în Marea Britanie, Germania, Franța, Rusia… Construcția Telecentrului din Chișinău a început în 1956 și a durat practic mai puțin de 3 ai. Amintim faptul că 11 ministere și departamente și-au adus contribuția la înălțarea acestui edificiu…

În ziua de 30 aprilie 1958 în Moldova a fost pusă pe post prima emisiune televizată. La început volumul săptămînal el emisiei nu depășea 3-4 ore. Iar de la 1 august 1958 emisinile TV erau transmise doar în zilele de miercuri, vineri și duminică timp de 2-3 ore. În frunte cu Andrei Timuș, primul director al Studioului TV Chișinău, activau intens pe atunci un renuit grup de entuziaști, cum ar fi Constanța Tîrțău, Ariadna Cazanschi, Victor Cuznețov și mulți alții… În decembrie 1958 e realizată prima transmisiune în direct din afara studioului; la începutul anului 1961 sunt puse în funcție retranslatoare TV la Cahul, Comrat și Bălți; în 1963 prin linia-releu Moscova-Kiev-Bălți ne vin emisiuni realizate în afara republicii, iar la sfîrșitul anului 1965 la Chișinău apare primul videomagnetofon „Cadru-I”, apare Secția imprimări video. Două redacții principale – informație și social-politică – sunt completate cu noi subdiviziuni.

Începînd cu anul 1991, Chișinăul a început retransmiterea programelor Televiziunii Române (TVR 1), iar în anul următor, 1992, Radioteleviziunea Națională devine mebru al Uniunii Europene de Radioteleviziune.

---

Surse:

Radiodifuziunea Națională a Republicii Moldova. În: ODAINIC, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: perioada de tranziție anii 1989-2008. Chișinău: Pontos, 2009, vol. 1, pp. 292-294.

Televiziunea Moldovenească. În: ODAINIC, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: perioada de tranziție anii 1989-2008. Chișinău: Pontos, 2009, vol. 1, pp. 297-300.

Sursa imaginii: Filiala „Adam Mickiewicz”