Denumiri anterioare: str. Țentralnâi Luci (ул. Центральный Луч), 1950-1959; bd. Tineretului (пр. Молодежи), 1959-1991; bd. Renașterii, 1991-2010. 

Bulevardul poartă numele poetului Grigore Vieru și a luat ființă în perioada postbelică, în conformitate cu planul de sistematizare urbană, elaborat de un grup de arhitecți în frunte cu acad. A. Șciusev. Ca urmare a reconstrucţiei acestei zone şi în scopul creării noii magistrale, s-au efectuat lucrări de demolare a unor clădiri vechi de importanţă istorică şi culturală, ca, de exemplu, Biserica Sf. Ilie, Catedrala Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil ş.a. Au fost desfiinţate în acest mod şi spaţiile aferente – Piaţa Catedralei (Piaţa Veche) şi Piaţa Sf. Ilie. S-a realizat, de fapt, vechiul plan de urbanizare, care prevedea extinderea oraşului şi amplasarea centrului său în perspectiva a două raze principale – de-a lungul fostei străzi Moskovskaia, iniţial drum al taberelor militare ruseşti, şi perpendicular, în direcţia suburbiei Râşcanilor, unde, la limita dintre cele două secole (al XVIII-lea şi al XIX-lea), pe o colină din stânga Bâcului, se afla o întăritură a unităţilor armate ruseşti. De aici denumirea iniţială a magistralei – Ţentralnâi Luci („Raza Centrală”), cea de mai târziu, până în anul 1991, fiind Prospekt Molodioji („bd. Tineretului”).

Actuala denumire a fost atribuită în semn de omagiu adus marelui poet Grigore Vieru. Astfel, în anul 2010, denumirea „bd. Renașterii”, de la str. Cosmonauților până la str. Albișoara, se schimbă în denumirea „bd. Grigore Vieru”, iar celeilalte porțiuni a bd. Renașterii – de la str. Albișoara până la intersecția cu str. Tudor Vladimirescu şi de aici până la Calea Orheiului – i se atribuie denumirea „bd. Renașterii Naționale”. Între cele două benzi carosabile ale bulevardului Grigore Vieru este amenajat un spațiu verde îngust, compus dintr-o alee cu bănci și pomi pe margini, ce însoțește bulevardul pe toată lungimea lui. Miniparcul este fragmentat în două locuri de intersecții. În perimetrul bulevardului sunt construite edificii de menire socială și publică, blocuri cu patru etaje cu magazine la parter. La intersecția cu str. Albișoara, au fost construite cămine cu 10-12 etaje, ce desăvârșesc compozițional trecerea bulevardului înspre splaiul Bâcului.

Pe bd. Grigore Vieru sunt amplasate o serie de monumente:

Comitetul olimpic  – (compoziţie sculpturală; bd. Grigore Vieru (aleea pietonală);

Monumentul Eroilor Comsomolişti  (1959; monument, sculpt. L. Dubinovschi, arh. F. Naumov; bd. Grigore Vieru, 13 – str. Ierusalim);

Jocurile Delfice – (2004, compoziţie sculpturală; sculpt. V. Suleac, V. Niţa, arhit. V. Sava; bd. Grigore Vieru (aleea pietonală);

În memoria victimelor pogromului evreiesc din 1903 (1993; monument,  sculpt. N. Epelibaum, arh. S. Şoihet; str. Ierusalim, colţ cu bd. Grigore Vieru, 2 (Maternitatea nr. 2).

La 31 august 2013 a fost inaugurat un monumentul funerar la mormântul poetului (str. Armenească). 

La 11 februarie 2010 pe Aleea Clasicilor din Chișinău a fost instalat bustul lui Grigore Vieru. 

De asemenea pe bulevard se găsesc și două plăci comemorative:

Ierusalim – 3000 de ani  – (1997; str. Ierusalim, colţ cu bd. Grigore Vieru);

Liviu Deleanu (1911-1967) – poet (bd. Grigore Vieru, 16).

---

Referinţe bibliografice:

1. Bd. Grigore Vieru. În: Anatol EREMIA. Chișinău: Istorie și actualitate : Ghidul străzilor. Chișinău: Institutul de Filologie al AȘM; Profesional Service, 2012,  p. 42-43.
2. Vieru Grigore: [notă biogr.]. În: Ecaterina ŢARĂLUNGĂ. Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi. Bucureşti: Litera Internaţional, 2011, p. 815-816.