Dezvoltarea rapidă a oraşului Chişinău de la sfârşitul secolului al XIX-lea se datorează apariţiei celui mai important mijloc de transport în acele zile9 şi anume, cel feroviar. Trenurile au adus la Chişinău numeroşi cetăţeni străini care au influenţat pozitiv asupra oraşului. Printre marile personalităţi care au venit în acea perioadă în Moldova se numără Bernardazzi, Carol Schmidt, baronul A. Stewart şi Franz Ostermann. Gara de la Chişinău a devenit, astfel, pentru mulţi, poarta oraşului. Până în prezent, actuala clădire a gării a suferit trei reconstrucţii. Gara reflectă o perioadă istorică, are toate condiţiile dea avea un stalul de protecţie.
Cunoscuta gară din Chişinău a fost zidită în 1870. Până atunci, în locul gării de astăzi se afla o clădire temporară, construită din lemn, similară cu gările obişnuite din provincie. Pentru că aspectul clădirii nu era pe placul administraţiei oraşului, arhitectul Henry Lonski a primit ordin de a proiecta o nouă clădire a gării din oraş.
Astfel, clădirea nouă a fost construită spre sfârşitul anilor 1870. Ulterior, gării i-a fost atribuit statut de protecţie, iar în pregătire se află un dosar pentru ca edificiul să fie inclus în Registrul de monumente protejate de stat.
PRIMUL TREN, DE LA ODESA
Există informaţii diferite cu privire la data când a ajuns primul tren în gara de la Chişinău. Unii susţin că aceasta s-a întâmplat la 15 august 1871, iar alţii cred că ar fi vorba despre data de 28 august a aceluiaşi an. Important este că acest eveniment a avut loc în august 1871, iar primul tren a sosit de la Odesa. Acesta a fost punctul de pornire în istoria căii ferate a Basarabiei. Treptat, reţeaua de cale ferată din Basarabia a crescut, iar un număr tot mai mare de pasageri a început să folosească serviciile de cale ferată.
CASTEL CU TREI ETAJE
Clădirea gării, cu trei etaje, cu turnuri pătrate, arată ca un castel din poveşti. In clădire au fost construite o sală de aşteptare, magazine şi cafenele, o sală confortabilă pentru pasagerii de prima clasă, camere mai modeste pentru persoanele de clasa a doua şi a treia. Se spune că mulţi orăşeni preferau să se plimbe prin gară. Gara era situată la periferia oraşului, iar în jurul ei era loc pustiu. Mai târziu, aici au fost ridicate case de locuit şi Şcoala eparhială de fete.
Birjarii, cu echipajele lor, lucrau pe teritoriul gării. Când trenul ajungea în gară, zona era aglomerată de aceste echipaje. Anul 1897 a fost marcat de construirea unei noi linii de cale ferată, cu scopul de a face legătura dintre gară si oras, cu toate cartierele sale. Au existat patru linii de tracţiune, dintre care trei au avut oprirea finală la gară.
CEA MAI IMPORTANTĂ CLĂDIRE DIN SEC. XIX
În anul 1844, guvernatorul Basarabiei, contele Mihail Voronţov, a propus ţarului Nicolae I vin proiect de cale ferată de la Odesa la satul Parcani. Ţarul a aprobat proiectul, iar mai apoi s-a decis continuarea liniei până la Chişinău. Acordul contractului a fost semnat cu baronul Ungher von Sternberg, doar că executorii au deviat puţin şi au construit un pod peste Nistru, care nu a fost planificat. Construcţia căii ferate era importantă pentru toată lumea, rezidenţi, antreprenori, comercianţi şi o mare parte dintre cetăţeni Prima impresie a autorităţilor de la Chişinău a fost că gara reprezenta cea mai importantă clădire a oraşului din secolul al XIX-lea.
Declaraţie
Ion Ştefănită, director la Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor din IL Moldova: Pentru noi este foarte important ca acest fond construit să fie păstrat. Gara reflectă o perioadă istorică, are toate condiţiile de a avea un statut de protecţie. Construcţiile sunt caracteristice stilului arhitectural al realismului socialist. Aici am în vedere nu doar clădirea gării, dar în general complexul de clădiri din jurul scuarului gării.
DISTRUSĂ DE RĂZBOI
Clădirea gării a avut de suferit în timpul războiului, iar în anul 1941 a fost atacată de Armata Roşie. După ce a fost parţial restaurată, în anul 1944 a fost distrusă complet în urma bombardamentelor. In 1948, gara a fost reconstruită de către arhitectii A. Sciusev și L. Ciuprin. Pentru construcţie a fost utilizată piatră, iar pentru finisare – cărămidă. Printre construcţiile adiacente care au mai fost ridicate, se numără pavilionul de tramvai, clădit lângă clădirea gării, în 1976. O nouă reconstrucţie a gării a demarat la 30 iulie 2003. Atunci a fost reconstruit acoperişul deasupra pavilioanelor de plecare.
TRENUL DURERII ŞI LOCOMOTIVA DIN POLONIA
Recent, în scuarul gării au fost amplasate două monumente unice. O locomotivă şi monumentul în memoria victimelor deportărilor comuniste. Ultimul a fost amplasat la intrarea în aleea gării şi reprezintă un tren al durerii, al suferinţei şi al morţii. Un capăt al vagonului are imaginea integră a oamenilor, iar până la sfârşit, aceştia devin componente ale trenului, mecanisme, bucăţi de metal, roţi, uşi, geamuri Locomotiva, instalată sub podul de lângă gară, a făcut cândva legătura dintre Ungheni şi satul Corneşti şi a operat pe această rută până în anul 1969. Locomotiva a fost fabricată în Polonia, oraşul Poznan.
Sursa: HÂDEI, Daniela. Valoare în secolul XIX, gara din Chişinău era considerată cea mai importantă clădire a oraşului. În: Ziarul Național,Ch., 2014, 8 aug., p. 20.
Chișinău, orașul meu 