Monumentul de cult şi însemnătate naţională se află în centrul Chişinăului şi se bucură de o atenţie sporită din partea cetăţenilor. Unii o vizitează zilnic sau ocazional, alţii o văd în treacăt, fiind atraşi mai ales de porumbeii care, potrivit istoricului Iurie Colesnic, „sunt acolo din 1836”.

Puţini, însă, îi cunosc şi istoria. Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului” este un monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură al Chişinăului, ansamblul arhitectural regăsindu-se şi în Registrul monumentelor Repu­blicii Moldova ocrotite de stat.

CADOUL LUI GAVRIIL BĂNULESCU-BODONI

Iniţiativa înălţării Catedralei îi aparţine mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), iar realizarea construcţiei a avut loc pe timpul arhiepiscopului Dumitru Sulima (1821-1844). Catedrala a fost edificată în axa catedralei vechi în 1836. La 15 octombrie acelaşi an, a avut loc sfinţirea ei şi a Clopotniţei. Autorul proiectului este Abraam Melnikov, arhitect, profesor la Academia Imperială de Arte, maestru al stilului empire rus.

Cartierele în care au fost amplasate Mitropolia şi Catedrala au început a fi considerate drept centrul oraşului. După cum se relatează într-o scrisoare din 25 aprilie 1913, Mănăstirea Galata i-a oferit acest teritoriu mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, „un teren de formă pătrată cu lungimea laturilor de 130 de stânjeni (se măsura cu stânjenul câte opt palme domneşti după obiceiul pământului)”. Iar mitropolitul l-a cedat pentru înălţarea Catedralei.

CLOPOTNIŢA – ARUNCATĂ ÎN AER. CATEDRALA – SALĂ DE EXPOZIŢII

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, arhitectura Catedralei a avut de suferit. Reconstrucţia clădirii a fost efectuată cu unele abateri de la forma iniţială. Printre cele mai importante modificări este forma cupolei, care iniţial a fost semisferică, iar acum este alungită. De asemenea, modificări au fost efectuate şi în interior. Părţile tencuite creau impresia unor dale din marmură de culoare deschisă cu nervuri roz. După reconstrucţii, aceştia au fost lucraţi cu marmură adevărată.

Lucrările de restaurare au fost efectuate de către Gh. Cupcea (arhitect), I. Ştefănescu, I. Steriadi (pictor, profesor la Academia de Arte din Bucureşti).

În decembrie 1962, la dispoziţia autorităţilor regimului comunist a fost aruncată în aer Clopotniţa, Catedrala fiind transformată în sală de expoziţii. Edificiul a fost retrocedat Bisericii în 1991.

TREI ALTARE, UNUL ÎNCHINAT LUI ȘTEFAN CEL MARE

Catedrala are o structură centrală clasică cu patru faţade. Construcţia este încununată de o turlă. Cele patru faţade au porticuri din şase coloane cu frontoane triunghiulare. Clădirea este construită din piatră şi cărămidă. Are trei altare, unul central şi două laterale. Cel principal – cu hramul Naşterea Domnului, cel din dreapta – cu hramul Sfântul Mucenic Nichita şi cel din stânga – cu hramul Sfântul loan cel Nou, care ulterior au fost consacrate sfântului Alexandru Nevski şi sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Astăzi, cele două altare laterale sunt închinate voievodului Ştefan cel Mare şi Adormirii Maicii Domnului.

Iniţial, pereţii interiori erau decoraţi cu fresce executate de pictorul Koşarov. În perioada interbelică, de restaurarea picturilor murale s-a ocupat Ştefan Lemeni-Machedon. În 1942, pictorul Nicolae Stoica îşi ia angajamentul de a restaura picturile. Cele care înfrumuseţează interiorul Catedralei actualmente sunt semnate de Leonid Popescu şi Ghenadie Tâciuc.