Recomandăm spre lectură articolul Aburul amintirii sau Chișinăul la 1887-1888… semnat de Iurie Colesnic. Textul face referință la viața și amintirile artistului plastic Mistislav Dobujinski despre: lecțiile la Gimnaziul nr. 2 de băieți, casele și drumurile din Chișinău în diverse condiții climaterice ș.a.
Chişinăul mi-a părut un sat cu un râu jalnic (desigur în comparaţie cu Neva…), am văzut nişte case joase muruite, străzi largi şi un praf cumplit (care mai târziu s-a prefăcut într-un glod de netrecut), huruiau şi scârţâiau căruţele cu roţile lor din scânduri, fără spiţe, aşa cum erau înainte de potop, iar pe aceste „care” stăteau tolăniţi moldoveni smoliţi în căciuli înalte de cârlan şi leneş îndemnau plăvanii care abia-abia de se mişcau: „Ţo-gara, ţo-ţo”. Evreii duceau cărucioare, strigând: „Mere, bune, alese, murate şi – miere”. De-a lungul trotuarelor, pe toate străzile, erau rânduri de plopi înalţi, peste tot — garduri interminabile, împletite, şi nişte arome îmbietoare. […]
În primăvară Chişinăul a devenit nespus de frumos. Încă la finele lui februarie a început să se încălzească şi, în scurt timp, toate livezile în care era înecat oraşul şi suburbiile lui s-au acoperit cu un nor alb şi roz deschis de la florile cireşilor, merilor şi caişilor.
Pentru a lectura articolul integral accesați sursa.
Sursa: Colesnic, Iurie. Aburul amintirii sau Chișinăul la 1887-1888…: [despre artistul plastic Mistislav Dobujinski care în anii 1887-1888 a locuit şi a învăţat la Chişinău]. In: Timpul, 2014, 27 iun., p. 19. [online]. [citat 30.06.2014]. Disponibil: http://www.timpul.md/articol/in-culisele-istoriei-aburul-amintirii-sau-chiinaul-la-1887-1888—–60740.html
Chișinău, orașul meu 