Vă propunem un articol semnat de istoricul Ion Nistor despre fondarea oraşului Chişinău
În ţinutul Lăpuşnei se găsea şi Chişinăul, capitala de azi a Basarabiei. Într-un document din 1436 se pomeneşte de seliştea Chişinăului pe Bîcu, în faţa unui crîng, unde se găseşte o aşezare tătărească. Întemeietorul satului Chişinău a fost Vlaicu, ce fusese pîrcălab de Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, însuşi unchiul lui Ştefan cel Mare. Într-un ispisoc din 1576, Petru-Vodă Şchiopul arată că “a venit înaintea sa şi a boierilor săi Vaşutca, fata Măricăi, nepoata Eremiei, ce a fost vistiernic, ce s-a numit din călugărie Evloghie, strănepoata lui Vlaicu, de a vîndut a sa dreaptă ocină şi moşie, un sat anume, Chişinăul, pe Bîcu în ţinutul Lăpuşnei, şi cu mori în Bîcu, dînd un dires de întăritură, ce a avut strămoşul ei Vlaicu de la Ştefan Vodă cel Bătrin, slugii noastre lui Dragoş ce au fost ureadnic la Iaşi, drept 500 de zloţi tătăreşti”. Plătindu-se banii, domnul întări lui Dragoş Chişinăul, “cum să-i fie lui ocină şi cumpărătură, cu tot venitul şi altul să nii se amestice înaintea acestei cărţi a noastre”.
Jupîneasa acestui Dragoş, Solomia, vîndu în 1617 Chişinăul vistiernicului Constantin Roşca pentru suma de 180 galbeni de aur, “ca să-i fie moşie de cumpărătură cu toate hotarele”. Vistiernicul Constantin sau poate urmaşii săi trebuie să fi închinat satul Chişinău mînăstirii Sf. Vineri din Iaşi, căci în 1641 Vasile-Vodă Lupu dădu călugărilor de la mînăstirea Sfintei Vineri şi de la mînăstirea Balicăi din Iaşi carte “ca să fie tari şi puternici a lua a zecea din toată pînea şi din legumi şi din in şi cînepă şi din tot venitul la sat la Chişinău”. In anul următor, aprilie 28, Vasile-Vodă porunci pîrcălabului de Lăpuşna să meargă “la sat la Chişinău”, să strige “oameni buni şi bătrîni şi dimprejur mărginaşi, să aleagă hotarul satului Chişinău despre alte hotare şi să puie şi stîlpi, ce este a sf. mînăstiri a Sf. Vineri”. În anul 1642 deci, Chişinăul era încă “sat”.
Într-un ispisoc de la Duca-Vodă din 1666, mai 2, se pomeneşte deja despre “târgoveţii din Chişinău”, o dovadă că între timp Chişinăul căpătase privilegiul de tîrg, şi anume de la Istrate-Vodă Dabija între 1661 şi 1665, cînd a devenit acest “bun şi blînd” domn, care împărţea săracilor “blide cu bucate” de la masa sa şi care sorbea mai cu plăcere vinul “din oală roşie, decît din păhare de cristal, zicînd că-i mai dulce vinul din oală, decît din păhar”. Faptul acesta îl cunoaştem dintr-un act de hotărnicie de la Mihai-Vodă Racoviţă, care se spune că “a mărturisit tot ţinutul Lăpuşnei şi Orheiului” şi a arătat logofătul Nicolae Donici şi “cu alţi martori cari s-au dus înaintea domniei de au mărturisit cu sufletele lor, că făcîndu-se Chişinăul tîrg nou în zilele Pomnului Dabija Voievod”, jeluindu-se tîrgoveţii că n-au loc să se hrănească, au făcut schimb cu Hîncul Stolnicul, “ce luase moşia Gheţăuani şi o dăduse tîrgoveţilor”.
Rămîne deci bine stabilit că satul Chişinău a fost întemeiat de pîrcălabul Vlaicu, unchiul lui Ştefan cel Mare, şi că a primit dreptul de tîrg de la Istrate-Vodă Dabija. Dimitrie Cantemir pomeneşte de Chişinău în ţinutul Lăpuşnei şi-l numeşte “tîrguşor (urbecula) de puţină însemnătate”. Populaţia compusă “din creştini, armeni şi jidovi” era cîrmuită de un şoltuz şi mai mulţi pîrgari după obiceiul municipal din Moldova.
În hotărnicie cu Chişinăul, se găsea satul Buicani pe Bîcu care fusese întemeiat de un oarecare Hodor prin uric de la Ştefan cel Mare. În 1609 urmaşii lui Hodor vîndură o parte din Buicani postelnicului Dimitrie Chiriţă pentru 150 de taleri bani gata. După alţi doi ani Chiriţă cumpără de la un nepot al Pastii Buecoae şi cealaltă parte din Buicani, aducînd astfel întreg satul în stăpînirea sa. Murind Chiriţă, jupîneasa sa Maria postelniceasa închină satul Buicani mînăstirii Sf. Mormînt din Ierusalim (1620) “pentru sufletul giupînului ei şi pentru sufletul ei”. Cum însă mînăstirea Galata din Iaşi era închinată Sf. Mormînt, satul Buicani ajunse metoh al Galatei, fiind administrat de proistosul acestei mînăstiri.
Am amintit lucrurile acestea fiindcă de la o bucată de vreme tîrgul Chişinău începu să se întindă şi asupra teritoriului Buicenilor. Aşa mărturisiră la 1748 tîrgoveţii din Chişinău, că “mai înainte vreme au fost tot tîrgul pe locul mînăstirii Sf. Vineri, iar de la o vreme a răscoalelor, cînd au venit moscalii la Hotin, arzîndu-se toate casele tîrgoveţilor, la aşezare după răscoală s-ar fi tras mai sus a-şi face case şi dughene, ajunseră şi pe Buicani, pe moşia mînăstirii Galata”.
Sursa:
NISTOR, Ion. Fondarea Chişinăului. In: Nistor Ion. Istoria Basarabiei. Bucureşti: Humanitas, 1991, pp. 101-103.
Chișinău, orașul meu 