Prima informaţie despre un orologiu la Chişinău datează din 1820. În centrul Grădinii Publice orăşeneşti (actuala Grădină Publi­că Ştefan cel Mare) au fost instalate două ceasuri, mecanic şi solar, în jurul cărora a fost ridicat un zid nu prea înalt. Se ştie, de asemenea, de existenţa unui orologiu englezesc instalat la arestul din centrul oraşului (clădirea nu s-a păs­trat). Un orologiu a fost instalat şi pe pridvorul Bisericii Ciuflea în 1855, altul — deasupra intrării centrale a clădirii Primăriei, construită în 1902.

Orologiul oraşului era conside­rat însă cel instalat la nivelul de sus al Arcului de Triumf (Por­ţile Sfinte), construit în 1841, după proiectul arhitectului Luka Zauşkevici. Primul orologiu pentru Arc a fost cumpărat de la meşterul Helzel din Odesa, pe banii donaţi de către gu­vernatorul Basarabiei Pavel Fiodorov. Întreţinerea şi repara­ţia orologiului au fost efectuate în anii 1842-1849 de către meşterul ceasornicar Spiller. În 1880 orologiul învechit a fost înlocuit prin altul, cumpărat de meşterul August Schlichenmeier la fabrica lui Hertz din oraşul german Ulm. Oro­logiul bătea la fiecare sfert de oră, cadranul era luminat ini­ţial de o lampă de gaz, iar din 1897, când cadranul de sticlă a fost înlocuit prin altul metalic luminat cu un bec elec­tric. La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial orologiul a suferit în urma exploziei unei bombe, după care a fost re­parat, în 1942, de către meşterul ceasornicar Bogosov, pentru aceasta cheltuindu-se 18 mii de lei.

Sursa: Starostenco, Petru. Orologiile Chişinăului. În: Chişinău: encicl., Ch., 1997, p. 351.