Muzeul Satului din Chişinău este un muzeu etnografic sub cerul liber, ce reconstituie satul basarabean din sec. XVIII-XIX.
Problema creării unui astfel de muzeu s-a pus încă la începutul sec. XX de renumiţii savanţi şi oameni de cultură P. Ştefanucă, M. şi P. Mihail. Prima încercare de edificare a muzeului se face în anii 1942-1943, în cadrul expoziţiei Dezrobire din Grădina Publică, fiind expuse o casă şi o moară de vânt din Purcari, jud. Cetatea Albă, o casă din Ignăţei, jud. Orhei, biserica veche din Comova, jud. Orhei. Biserica, prezentată în expoziţia românească de la Leipzig (1943), precum şi celelalte exponate au dispărut. În anii ’60-’70 arhitecţii R. Kurţ şi F. Naumov au selectat 6 proiecte-schiţe de amplasare a muzeului. Actualul Muzeu al Satului, inaugurat în 18 mai 1995, este conceput de arhitecţii E. Bâzgu, S. Burciu, M. Şeremet. Se situează la porţile oraşului (pretura Botanica). Pe o suprafaţă de 150 ha, se prevede a prezenta 6 zone etnografice, 165 monumente: mori de vânt, mori de apă, biserici de lemn, case de locuit, anexe gospodăreşti, crucifixe, un han, o crâşmă etc.
Primele exponate montate sunt moara de vânt din Opaci, Căuşeni (a doua jumătate a sec.XIX) şi Biserica de lemn din Sudarea, Donduşeni. Director al Muzeului este Eugen Bâzgu.
Bibliogr.: Eşanu, A. Muzeul Satului – un imperativ al vremii // Ţara. – 1995. – Nr 32.
Sursa: Muzeul Satului. În: Chişinău: encicl., Ch., 1997, p. 336.
Chișinău, orașul meu 