În timpul păstoriei sale s-a îngrijit de buna organizare a Bisericii şi a clerului din acest spaţiu, întemeind prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia şi contribuind la ridicarea Eparhiei de Chişinău la rangul de Mitropolie.

S-a născut la 1 ianuarie 1877, în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna, primind numele de botez Gheorghe. Absolvent al şcolii spirituale şi Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi an, a fost numit misionar al Eparhiei de Chişinău, în noiembrie a fost călugărit, iar în decembrie a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. În calitatea sa de misionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea culturală şi editorială a Eparhiei.

S-a născut la 1 ianuarie 1877, în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna, primind numele de botez Gheorghe. Absolvent al şcolii spirituale şi Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi an, a fost numit misionar al Eparhiei de Chişinău, în noiembrie a fost călugărit, iar în decembrie a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. În calitatea sa de misionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea culturală şi editorială a Eparhiei.

În 1904, prin contribuţia ieromonahului Gurie şi a unor profesori de la Seminarul Teologic a fost înfiinţată Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, având menirea de a face cercetări de istorie locală. Între anii 1909 şi 1918 este editată revista societăţii, în care sunt publicate o mulţime de documente şi studii privitoare la istoria Basarabiei. În această revistă apar numeroase materiale despre istoria Bisericii sub semnătura ieromonahului Gurie Grosu. Iar în anul 1912 la Chişinău este deschis Muzeul Istoric Bisericesc cu exponate din trecutul Eparhiei.

Din motiv că tipografia nu mai funcţiona, se simţea o lipsă mare de cărţi bisericeşti. La cererea preoţimii, printre care era şi ieromonahul Gurie, în 1905, Congresul Eparhiei hotărăşte să deschidă o Tipografie Eparhială. Înainte de deschiderea tipografiei, Arhiepiscopul Vladimir (1904-1908) intervine către Sfântul Sinod cu rugămintea de a încuviinţa tipărirea cărţilor bisericeşti în limba poporului. După aprobarea cererii, se constituie o Comisie pentru pregătirea textelor care urmau a fi tipărite. Din această Comisie făcea parte şi ieromonahul Gurie, care era sufletul acestei activităţi, după cum afirma G. Constantinescu. Inaugurarea oficială a avut loc la 26 octombrie 1906.

În anul 1907 sunt tipărite un Ceaslov şi o Psaltire, iar în 1908 – Trebnicul Mare. Au mai fost editate o Evanghelie, mai multe acatiste, cărţi de rugăciune şi foiţe cu caracter religios. Tot ieromonahului Gurie îi aparţine ideea fondării unei reviste bisericeşti. În urma unui raport întocmit de el, Congresul Eparhial a hotărât, iar Sinodul a aprobat editarea revistei „Luminătorul”. Publicaţia a apărut cu începere de la 1 ianuarie 1908, fiind numiţi în calitate de redactori protoiereul Constantin Popovici şi ieromonahul Gurie. Despre meritele lui în editarea revistei avea să mărturisească mai târziu redactorul C. Popovici: „Nădejdea era la ieromonahul Gurie, fostul meu elev de la Seminar, care ca misionar eparhial se obişnuia a ţinea conferinţe pentru moldoveni”.

Ca autor el publică în anul 1908 „Cartea de învăţătură despre legea lui Dumnezeu”, alcătuită după programul şcolilor primare. Mai apar de sub tipar „Bucoavna Moldovenească” şi „Cartea de citire cu ştiinţe din gramatica moldovenească”.

Între anii 1909 şi 1916 sunt tipărite 8 volume din Vieţile Sfinţilor, după Sf. Dimitrie al Rostovului. Din precuvântarea primului volum aflăm că se înfiinţase un Comitet pentru editare, format din cei doi redactori ai Luminătorului, alţi patru preoţi şi corectorul G. Constantinescu. Au fost revizuite vechile ediţii româneşti, la care s-au adăugat vieţile sfinţilor ruşi după ediţia sinodală de la Moscova din 1902.

La 31 mai 1909, ieromonahul Gurie este ridicat la rangul de arhimandrit. Tot în acest an este transferat în calitate de stareţ la o mănăstire din gubernia Smolensk. Revine la Chişinău după revoluţia din februarie 1917, devenind unul dintre fruntaşii mişcării de eliberare naţională. „Cu ajutorul mai multor iubitori de luminare a norodului”, a publicat „Abecedarul Moldovenesc” în grafia latină. În urma unui concurs pentru cărţile şcolare, organizat de Comisia Şcolară Moldovenească de pe lângă Zemstva gubernială, sunt aprobate şi apoi tipărite mai multe manuale şcolare, printre care şi „Abecedarul” arhimandritului Gurie. În primul Guvern al Republicii Democrate Populare Moldoveneşti, format la 6 decembrie 1917, arhimandritul Gurie este ales în funcţia de ministru adjunct la învăţământ şi culte. În 1918, Sfântul Sinod l-a ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei cu titlul „Botoşăneanul”, iar în 1919 este numit locţiitor al Arhiepiscopiei din Chişinău. Sosit la Chişinău, ierarhul avea să mărturisească celor care îl întâmpinau: „Eu am venit nu cu toiagul, ci cu duhul blândeţii, am venit cu pace şi bunăvoinţă…”.

Instalarea în scaunul Arhiepiscopiei de la Chişinău s-a făcut în ziua de 16 mai 1921 de către mitropolitul primat al BOR, Miron Cristea. În 1925, la cererea clerului şi a poporului din Basarabia, Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, iar cârmuitorul ei este avansat, în 1927, la demnitatea corespunzătoare. Astfel, la 26 aprilie 1928, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, a fost inaugurată Mitropolia Basarabiei.

În anul 1926, la Chişinău este deschisă prima instituţie teologică de învăţământ superior. La cererea ierarhului şi a preoţilor, prin consimţământul Sf. Sinod şi al Ministerului Instrucţiunilor Publice, a fost înfiinţată Facultatea de Teologie. În Monitorul Oficial se menţionează că acest ţinut „are nevoie de institut superior de cultură a cărui menire urma să fie nu numai a unui centru de studii teologice, ci şi de iradiere a culturii româneşti în marea masă a poporului moldovenesc de peste Prut”.

Anul 1928 a fost unul foarte secetos. Prin contribuţia Mitropolitului Gurie erau colectate ajutoare pentru cei înfometaţi. În prima sa pastorală la Naşterea Domnului, el se adresează păstoriţilor săi cu acest îndemn: „Când fraţii noştri suferă, noi nu avem voie să stăm nepăsători. Datori suntem să-i ajutăm…, vă rog să însemnaţi zilele de sărbătoare cu fapte bune, cu milostenie, să strângeţi jertfe pentru înfometaţi…, nimeni să nu rămână rece şi nepăsător”.

Sărbătorind ziua îngerului păzitor, după serviciul divin, el a acceptat dintre daruri doar un coş cu flori. Masa tradiţională n-a oferit-o, declarând că banii ce s-ar fi cuvenit să-i cheltuiască pentru aceasta, îi donează pentru cei înfometaţi.

În timpul păstoriei sale sunt refăcute două Eparhii (1923): cea a Cetăţii Albe – Izmail, cu reşedinţa în oraşul Izmail, şi Eparhia Hotinului, cu reşedinţa în oraşul Bălţi. A fost reparată Catedrala Mitropolitană şi construite zeci de biserici. În apropierea casei arhiereşti a fost înălţată o clădire cu două etaje pentru fabrica de lumânări. A fost începută construcţia unui orfelinat, dar şi a sanatoriului pentru cler. În anul 1929 apare ziarul mitropoliei „Misionarul”.

Mitropolitul Gurie a păstorit Biserica din Basarabia până în noiembrie 1936, când, din cauza unor intrigi, dar mai ales a amestecului factorului politic, inclusiv al regelui Carol al II-lea în problemele mitropoliei, a fost suspendat de Sf. Sinod şi apoi pensionat.

Îşi petrece restul vieţii într-o locuinţă modestă din Bucureşti, cu gândul şi cu rugăciunea la păstoriţii săi.

A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1943 şi a fost aşezat spre veşnică odihnă la cimitirul mănăstirii Cernica din Bucureşti.

Mitropolitul Gurie Grosu rămâne în conştiinţa poporului său ca un devotat slujitor al Bisericii şi al ţării. Cuvintele de îndemn ale mitropolitului din articolul său „Ce ne trebuie nouă?”, publicat în revista „Luminătorul”, sunt actuale şi astăzi: „Avem nevoie de credinţă puternică în Dumnezeu şi de ştiinţă de carte”.

Protoiereu Ioan Lisnic