Vă propunem un articol despre Teodor Porucic, ilustru geolog, arheolog, unul dintre colaboratorii lui Alexei Şciusev care a participat la elaborarea planului general de reconstruire a oraşului Chişinău.
Făcând parte din generaţia lui Ion Pelivan, Teodor PORUCIC a fost unul dintre puţinii basarabeni, care s-a încumetat să treacă Prutul şi să încerce să obţină studii nu în Rusia, ci în România. După el au venit mulţi, iar el a fost unul dintre puţinii, care nu numai a încercat destinul unui basarabean în România la începutul secolului XX, dar a şi fost omul de legătură între Bucureşti, grupul lui Arbore şi Pământenia de la Dorpat. Ela lăsat nişte memorii foarte curioase, pentru care a fost învinuit de mistificare de către Ion Pelivan. Noi le considerăm, pur şi simplu, nişte memorii subiective, dar necesare istoriei noastre, fiindcă reprezintă un registru larg de personalităţi şi elemente de mişcare naţională pe care noi nici nu le bănuiam că ar fi existat.Specialist în geografie şi geologie, Teodor Porucic a publicat câteva studii de specialitate în revistaViaţa Basarabiei. Evident că ele sunt preţioase pentru specialiştii în domeniu. Publicul larg rămâne fascinat de paginile memorialistice.
Biografia lui este interesantă şi o reproducem aici.
S-a născut la 1878 în comuna Baxani, judeţul Soroca, în familia unui învăţător de la ţară. Şcoala primară a făcut-o în sat, după care a studiat la Şcoala Duhovnicească de la Edineţ, de unde a trecut să înveţe la Seminarul Teologic din Chişinău, făcând parte din generaţia lui Ion Pelivan. Când era seminarist s-a molipsit de dragostea pentru topografie şi primele expediţii topografice le-a efectuat deja fiind seminarist.
În 1900, după absolvirea Seminarului Teologic, se decide să-şi continue studiile în România, fiind convins că şi la Bucureşti se pot obţine studii de calitate. S-a înscris la Facultatea de fizică şi chimie a Universităţii din Bucureşti, după absolvirea căreia a lucrat la Institutul de Geologie din Bucureşti. Tot în această perioadă s-a inclus în activitatea revoluţionară a grupului social-democrat, condus de Zamfir Arbore, una dintre remarcabilele lui acţiuni a fost salvarea marinarilor de pe cuirasatul „Potiomkin” din 1905.
În România a publicat cca 40 de lucrări ca rezultat al unor studii geologice, hidrografice şi cu zonele petrolifere. Tot în aceeaşi perioadă a participat la cercetarea hidrografică şi topografică a Basarabiei, într-o echipă foarte puternică de savanţi: O. Langhe, A. Krasovski, N. Florov, M. Pokora.
Cercetările au fost întocmite cu atâta minuţiozitate încât prezintă interes ştiinţific şi astăzi, rezultatele fiind valabile pentru savanţii contemporani. A participat la Congresul al IX-lea mondial al pedologilor, care şi-a ţinut lucrările în anul 1923 la Roma. Şase ani de zile, din 1925 până în 1931, a fost profesor la Academia Agricolădin Cluj-Napoca. Un singur an a fost director al Muzeului de Studiere a Ţinutului Natal din Chişinău (1931-1932). După război a fost lector la Institutul Pedagogicdin Chişinău, colaborator ştiinţific superior la Filiala Moldovenească a Academiei de Ştiinţe a URSS. Bibliografia lucrărilor semnate de Teodor Porucic cifrează 126 de titluri, dintre care remarcăm: Solurile Basarabiei (1913), Geografia Mării Negre (1914), Geologia Basarabiei (1916), Lacurile sărate din sudul Basarabiei (1926), Relieful între Prut şi Nistru (1929), Regiunile naturale ale Basarabiei (1930), Terminologia geografică în limba română (1932), La izvoarele Lăpuşnei, Nârnovei şi Bâcovăţului (1937) ş.a. Iar bibliografia lucrărilor publicate atestă o fidelitate deosebită a acestui autor pentru cea mai prestigioasă revistă basarabeană – Viaţa Basarabiei.
Profesorul universitar Aurel Marinciuc, în anii lui de studenţie, 1-a cunoscut la cantina universitară. T. Porucic luând masa intra în discuţie cu comesenii şi când ajungea vorba despre o localitate sau alta el punea nişte întrebări- repere care-i uimeau pe participanţii la discuţie. Cunoştea fiecare sat, fiecare cătun din Basarabia, căci participase la reforma agrară din 1919-1923, fiind unul dintre cei mai importanţi membri ai acelei comisii agrare.
Studentul A. Marinciuc, ajuns în casa lui T. Porucic, a rămas uimit de faptul, că toată casa era plină de cărţi şi colecţii de ziare. După fiecare evacuare, multe biblioteci particulare erau abandonate de proprietari şi el le salva.
T. Porucic a participat la elaborarea planului general de reconstruire a oraşului Chişinău, fiind unul dintre colaboratorii lui Alexei Şciusev. A decedat în 1954, la Chişinău.
Iar pe str. Şciusev, 69, mai există şi astăzi casa Porucic…
Sursa: Colesnic, Iurie. Teodor Porucic – istorii vesele şi triste // Natura. – 2013. – Nr 4 (254). – P. 9.
Chișinău, orașul meu 