Născut în 1950, în satul Puhăceni, raionul Anenii Noi, absolvent al Şcolii Republicane de Arte Plastice „I.E. Repin”(actualmente – Colegiul de Arte Plastice „A. Plămădeală”) şi al Institutului  de Arte Plastice din Kiev, plasticianul Mihai Mungiu, tot el  director al Galeriei de Arte  „Constantin Brâncuşi” din Chişinău, s-a impus plenar în peisajul  artei plastice din Moldova, începând cu ultimul deceniu al secolului trecut. Din 1986 participă cu fidelitate la expoziţii naţionale şi internaţionale, personale şi de grup.
O parte din lucrările sale îmbogăţesc colecţii de stat şi particulare din Moldova, România, Ucraina, Coreea de Sud, Danemarca, Germania, Israel, ex-Iugoslavia, Portugalia, Rusia, S.U.A., Turcia ş.a.
Îndrumător şi călăuză, în perioada ucraineană, l-a avut pe cunoscutul plastician Mihail Ciucealin, iar acasă – pe reputata artistă Ada Zevin, care i-a trezit şi alimentat dragostea faţă de pictura impresionistă franceză şi cea a clasicilor români: Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba…
Din 1989, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Ucraina, iar din 1992 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova.
Peisajul şi natura statică sunt genurile îndrăgite, care-i inundă sufletul şi-i animă penelul, dar şi portretul, compoziţiile. În ansamblu, vom regăsi și lucrări de factură grafică, pasteluri, mai puțin acuarelă, care au o dublă menire: de piese individuale, dar și de schițe pentru compoziții mai mari în ulei. Până a se dedica în exclusivitate picturii, plasticianul a muncit pe post de muzeograf la Institutul de Arte din Kiev, chiar dacă-şi făcea timp pentru a picta peisaje din natura mult asemănătoare cu cea de pe plaiul nostru mioritic, dorul de acasă l-a predominat toţi cei 17 ani de şedere în Ucraina, ca în cele din urmă să revină la Chişinău, mai aproape de părinţi, de locurile natale. O vreme a lucrat în calitate de director-adjunct al Muzeului Naţional de Artă din Chişinău, iar recent a fost promovat în funcţia de  director al Galeriei „C.Brâncuşi”.
De la prima vedere a lucrărilor lui Mungiu descoperi firea lirică şi caldă a autorului. Cu predilecţie pentru imaginea rustică, colindă cu traista de culori prin sate pentru a le imprima frumuseţea mai ales toamna şi primăvara. Unde nu gândeşti, acolo îl găseşti. Chiar şi denumirea lucrărilor fac dovada acestui continuu periplu artistic: Casă veche la Butuceni, Vedere din Codreanca, Peisaj la Ţigăneşti, Seară la Furceni, Biserica la Ulmu, Mănăstirea Saharna. Biserica de iarnă, Peisaj din Condriţa, Peisaj la Sechireni, Chişinăul vechi ş.a. O altă constantă a creaţiei artistului sunt florile – le surprinde în cea mai feerică perioadă: Liliac în floare, Bujori, Flori, Levănţică, Flori de toamnă – sunt doar câteva nume din colecţia artistică, pe care permanent o completează.
Criticul de artă, Larisa Mihailo, între altele, specifică şi următorul aspect: “Natura în peisajele lui Mihai Mungiu, lumea florilor din  compoziţiile statice, captivează prin frumuseţea lirică neasemuită, în care se reflectă cu deosebită măsură  tristeţea, bucuria, neliniştea şi sărbătoarea, pe care pictorul o creează anume pentru admiratorii săi”.
Întrebat dacă funcţia de manager al Galeriei „Constantin Brâncuşi” nu este în detrimentul celei de liber profesionist, plasticianul a răspuns că reuşeşte să le împace pe ambele,  gestionându-şi cu chibzuială timpul ca să-i mai rămână şi pentru micuţul Daniel, care merge pe urmele tatălui cu creionul în mână, desenând pe hârtie şi pe pereţi, aşa cum crede el că-i mai bine la cei doi anişori, iar de „expoziţiile” sale personale, care se desfăşoară în căminul familial, se bucură deocamdată doar părinţii şi cei apropiaţi lor…
În prezent, autorul e într-o fervescentă pregătire pentru o expoziție personală la Ambasada Americii din Chișinău.

Rogac, Raia. Mihai Mungiu: Îmi place să pictez liniștea vetrei strămoșești // Moldova. – 2013. – iulie-august. – P. 50-51.