Instituţii de învăţământ

Crâmpeie de amintiri mai timpurii ale Cleopatrei Vnorovschi : Studiile la Liceul Eparhial de fete din Chişinău

    În 1925, am susţinut examenul de concurs şi am fost primită la Liceul Eparhial de fete. Un an de zile am fost externă, apoi, când Ludmila a intrat şi ea la liceu, amândouă am fost primite in internat.
Câteva date despre Şcoala Eparhială.
Şcoala noastră şcoală!! Aş vrea să vorbesc despre organizarea procesului de învăţământ in Şcoala Eparhială, despre lucrul extraşcolar şi examene, despre societatea literară “Iulia Haşdeu”, organizaţia “Crucea roşie”, excursiile noastre prin oraş, prin Basarabia şi prin ţara întreagă.
Ca să ne dăm seama de cunoştinţele pe care le căpătau elevele la liceu şi la şcoala normală, prezint două tabele cu orarul săptămânal la Liceul Eparhial, inclusiv secţia normală.
Tabelul 1
Orarul lecţiilor în clasele Şcolii normale pe anul 1931/1932
Nr.crt.
Obiectele, clasa
I
II
III
IV
V
VI
VII
Total
1.
Religia
2
2
2
1
1
1
1
10
2.
L.Română
4
4
4
4
3
3
3
25
3.
L.LatinA
–
–
1
1
–
–
–
2
4.
L.Franceza
3
3
3
2
2
2
2
17
5.
Pedagogia
–
–
–
–
4
3
2
9
6.
Datoriile învăţătorului
–
–
–
–
–
2
8
10
7.
Istoria
2
2
2
2
2
2
1
13
8.
Matematica
3
3
3
3
2
1
1
16
9.
Şt.naturale
2
2
3
I
2
2
2
14
10.
Fizica-Chimia
–
–
3
3
2
3
1
12
11.
Şt.agricolc
–
–
–
–
1
1
1
3
12.
Igiena
–
–
–
2
–
2
1
5
13.
Ed.politică
–
–
–
–
–
–
1
1
14.
Caligrafia
2
2
1
1
–
–
6
15.
Desenul
2
2
2
2
2
2
2
14
16.
Lucrul manual
2
2
2
2
2
2
2
14
17.
Muzica
2
2
2
2
2
2
1+2
13 + 2 (pian)
18.
Vioara
2
2
1
1
1
1
1
9
19.
Ţesutul
2
2.
2
2
2
2
–
12
20.
Gospodăria
2
2
2
2
2
2
–
12
21.
-lorticultura (pe echipe)
în timpul primăverii In ore libere
Total pe săptămână
30
30
33
31
30
33
30+2
17+2
Elevele şcolii din ambele secţii luau parte la activitatea “Ligii Femeilor Creştine din Basarabia”, fiind mereu foarte ocupate şi mereu sub supravegherea educatoarelor şi dirigintelor, a educatoarei-şef Ana Ivanovna Şerbanovici, groaza şcolii.
Pe lângă orele obligatorii, după preferinţă, elevele luau lecţii de pian, de cânt, care aveau loc în orele de după masă. De asemenea după masă se făceau repetiţiile corului bisericesc şi laic sub conducerea părintelui A.Cristea, se lucra la revista literară a şcolii “Ghiocel”, se vizita biblioteca, se pregăteau lecţiile pentru a doua zi. Aşa se lucra până la “stingere” (ora culcării). Erau supraîncărcate, mai ales elevele normaliste.. Ele trebuiau să facă practica la Şcoala de aplicaţie, pe terenul experimental agricol, să elaboreze şi să confecţioneze diferite materiale didactice, să întocmească planurile de lecţii, care erau adevărate capodopere artistice.
Orarul lecţiilor Liceului Eparhial, anul şcolar 1934/35
Nr.crl
Obicctele
Clasele
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
Total
1.
Religia
2
2
2
2
1
1
1
1
12
2.
L.Românâ
5
5
4
3
3
3
3
3
29
3.
L.Latină
–
–
3
3
3
3
2
4
18
4.
L.Elină
–
–
–
–
–
–
1
2
3
5.
L.Franccză
3
3
3
3
2
2
2
2
20
6.
Germana, ori italiana, engleza
–
–
–
–
3
3
3
3
1 2
7.
Istoria
–
2
2
2
2
2
2
2
16
8.
Geografia
2
2
2
2
2
1
1
2
14
9.
Filosofia
–
–
–
–
–
2
2
2
6
10.
Dreptul
–
–
–
1
–
1
1
3
11.
Matematica
3
3
3
3
3
3
1
3
22
12.
Fizica-Chimia
–
–
3
2
3
3
3
3
17
13.
Şt. naturale
2
2
–
1
2
2
2
2
13
14.
Igiena
–
–
–
1
–
–
–
1
4
15.
Caligrafia
2
2
–
–
–
–
–
–
4
16.
Desenul
2
2
2
1
1
1
1
1
11
17.
Muzica
2
2
1
1
1
1
1
1
10
18.
Ed.fizicâ
2
2
2
2
2
2
2
2
16
19.
Lucrul manual
2
2
2
2
2
2
2
2
16
20.
Gospodăria
2
2
2
2
2
2
2
2
16
Total pe saplâmâna
31
31
31
31
32
33
32
39
260
    Clasele aveau un număr mare de eleve. De exemplu, în 1920 în clasa I erau înscrise 120 de eleve. S-au format 2 clase paralele a câte 60 de eleve. La Şcoala noastră s-au transferat şi elevele din Hotin şi cele din Comrat. Probabil că era o mare atracţie pentru această şcoală. Avea o faimă recunoscută.
Plata pentru studii şi întreţinerea în internat era de peste 9000 de lei (De taxă şcolară se scuteau fiicele de preoţi, învăţători şi fetele orfane). De exemplu, în anul 1920, din 614 eleve, 285 erau fiice de preoţi şi prin urmare erau scutite de taxă; 40 eleve erau fiice de profesori, deci – scutite; 73 erau orfane şi 23 eleve din familiile cu mulţi copii şi nevoiaşe. Astfel din 614 persoane 421 erau scutite de taxa şcolară. în fondul şcolii sume mari de bani vărsa Biserica. Astfel, fiecare biserică din Basarabia dădea anual câte 1800 de lei pentru ajutorarea orfanelor, fiicelor clerului. Se acumulau sume mari. Pentru 25 de eleve statul oferea burse a câte 200 de lei anual.
Dacă şcoala primară ne-a învăţat limba română, Şcoala Eparhială ne-a făcut cetăţence bune, iubitoare de neam şi ţară. La aceasta a contribuit, in primul rând, directoarea noastră dna Elena Alistar. Ea ne proteja. Fiind dintr-o familie neînstărită şi cu mulţi copii (trei eleve) la Eparhială şi doi băieţi la gimnazii, fiind eleve mereu premiate, aveam bursă şi eram scutite de plata pentru întreţinerea la internat.
Sufletul şcolii, începând cu anul 1918 şi până la pensionare în 1938, a fost directoarea noastră dna Elena Alistar, femeia legendă a Basarabiei cum am numit-o noi în articolul publicat în ziarul “Glasul Naţiunii”, nr.11 din 4 iunie 1997. Deputată în Sfatul Ţării, ea a dorit să fie directoarea Şcolii Eparhiale, pe care o absolvise în 1890. Aprigă luptătoare pentru ridicarea conştiinţei naţionale în Basarabia, ea a introdus şi a cultivat acest spirit în şcoala pe care a condus-o timp de două decenii. Aici a fost cea mai prodigioasă activitate a Elenei Alistar. Ea transformase vechea pepinieră de agenţi şi instrumente de deznaţionalizare şi rusificare a moldovenilor, intr-o cetăţuie a spiritului românesc.
Elena Alistar avea un suflet mare, plin de dragoste, mai ales pentru cei nevoiaşi şi slabi. De profesie era medic, dar şi un pedagog înnăscut, înzestrată cu har de la Dumnezeu. Locuind în incinta şcolii, dis-de-dimineaţă şi până seară târziu se afla între elevele sale. Doamna directoare preda anatomia, fiziologia şi igiena. De multe ori însoţea elevele în excursii, mai ales la Bucureşti. Grija ei maternă, prezenţa sa permanentă printre noi trezea dragostea no­astră pentru ea şi mândria că este a noastră. Eparhialistele aveau ambiţia să reuşească cel mai bine în toate. De altfel, şi corpul dida­ctic a fost întotde­auna select, cooptat mai ales din fostele absolvente ale şcolii: cele mai capabile şi de o înaltă morali­tate. Ele respectau şi păstrau cu sfinţenie tradiţiile şcolii şi erau doritoare ca ea să fie mereu în frunte. Educaţia în Şcoala Eparhială de fete din Chişinău am descris-o într-o broşură publicată de editura “Museum” în 1995. În această broşură am arătat succint cum această şcoală, pe care am îndrăgit-o, ne-a înzestrat cu cunoştinţe de cultură generală şi ne-a dat o aleasă educaţie morală şi cetăţenească. Am descris acest lucru şi într-o serie de articole, publicate în revistele “Basarabia” (nr. 1, 1995), “Femeia Moldovei”, ziarul “Glasul Naţunii” (în câteva numere).
În cele ce urmează încerc să-i prezint în linii mari şi pe unii profesori, membri ai corpului didactic al şcolii.
Diriginta clasei noastre în cursul superior a fost profesoara de limbă şi literatură română, dna Elena Muhanov (Musătescu în refugiu). A trebuit să-şi schimbe numele de familie, ca de altfel şi ceilalţi, căci se temea să nu fie “repatriaţi” – întorşi în Basarabia şi de acolo trimişi direct în Siberia). Ea a contribuit mult la dezvoltarea aptitudinilor mele de a scrie. Scriam versuri, făceam referate la sărbătorile şcolii şi în clasă. Am fost premiată pentru o compoziţie şi la “Tinerimea Română”. Drept premiu am căpătat posibilitatea de a călă­tori, împreună cu cele­lalte eleve menţionate, prin România. Am vizitat atunci Oltenia, vestul României până la Tisa. Dragostea pentru scris şi literatură am păstrat-o toată viaţa. Am regăsit-o pe dna Muhanov după ani de zile la Craiova. Aflându-i adresa, am corespondat cu dumneaei până la creştinescul său sfârşit la vârsta de 100 de ani. Şi-a păstrat o minte lucidă până la sfârşitul zilelor. Îşi aducea bine aminte de mine şi sora Ludmila, de fostele eleve.
O mare dragoste nutream eu şi colegele mele faţă de profesoara de geografie Elena Nagacevschi (Negoe- anu in refugiu în România), pe care am regăsit-o de asemenea prin anii 80, şi am corespondat cu Domnia sa până la decesul ei. În 1988 ne-a şi vizitat la Chişinău, fiind oaspetele nostru. Dumneaei, întotdeauna glumeaţă, ironică, zâmbitoare, ne-a dezvoltat talentul de-a desena hărţi geografice pe de rost şi de a preţui cunoaşterea obiectului pe care îl preda. Când am terminat şcoala ne-a poftit la ea acasă şi am păstrat relaţii de prietenie până la plecarea ei în România in 1941 (despre aceasta se vorbeşte puţin mai sus). Era o femeie neobosită. În fiecare an ne ducea vara în excursii prin ţară. Ea şi părintele Ilie Tocan ne organizau călătoriile într-un vagon special amenajat, care se ataşa la diferite trenuri, sau ne aştepta la o anumită gară şi noi plecam cu alt tren sau cu vaporul. Erau nişte vacanţe de neui­tat. Am colindat toată România: Transilvania, Banatul, Oltenia, Mol­dova. Ne întorceam la Chişinău voioase şi sănătoase, cu sufletul incărcat de impresii, emoţii.
Limba latină ne preda dl D.Hadjimov, iar limba greacă – dl C.Meleghi. Aceşti profesori ne trezeau un respect puternic prin ţinuta lor demnă, prin cunoaşterea profundă a obiectului pe care-l predau. Învăţam pe de rost versuri din Ovidiu, Horaţiu,Vergiliu, traduceam “de Belo golico” a lui Caezar, din care învăţam pe de rost pasagii întregi.
Germana ne preda dna L.Zotta, femeie elegantă şi frumoasă. Era pentru noi un model de invidiat prin vestimentaţie modernă, aspectul îngrijit şi bijuteriile ei. Ni se trezea dorinţa de a ne îmbrăca cândva şi noi aşa. Studiam cu plăcere versurile lui Goethe şi Heine şi mici cântece de felul lui “O tanenebaum” şi “Augustus, augustus”.
La franceză s-au schimbat multe profesoare şi, cu toate că franceza o cunoşteam bine, (citeam cărţi fără dicţionar) nu ne-a rămas în memorie decât dna Scriban, o fire distantă şi rece.
La istorie era dna Constanţa Constatinescu, în a doua căsătorie Niculiţă. Pe ea o iubeam. Nu ne-a plăcut însă că s-a despărţit de Constantinescu-Iaşi, profesor la teologie. Câteodată el o înlocuia la lecţii şi de aceea îl cunoşteam bine, ne plăcea ca profesor şi-i ziceam “bombonel”. Şi domnia sa ne cunoştea, chiar ne dădea şi porecle: mie îmi spunea “Kosciuşco”, subliniind orginea mea etnică poloneză. Acest lucru arată cât de simple şi netensionate erau relaţiile între elevi şi profesori. Ei ne erau scumpi şi-i respectam. Când îi întîlneam ne opream şi-i salutam respectuos. Părintele Evdochim Lesnic, profesorul nostru de religie, ne ridica întotdeauna în sferele filosofiei şi lecţiile Sfinţiei Sale erau o bucurie, le aşteptam cu mare plăcere. La aceste lecţii trebuia să punem la contribuţie cunoştinţele noastre de la ştiinţele naturale. Ne purta şi în sferele moralei creştine, cimentând astfel legătura dintre Biserică şi şcoală. De aceea Şcoala noastră a rămas în amintirea fostelor eleve chiar şi atunci când ea în realitate nu mai exista. După 80 de ani de fiinţare (1864-1940; 1942-44) cele mai multe dintre fostele eleve sunt trăitoare în România, fiind refugiate în 1940-1944, ele se adună în fiecare an la Bucureşti în ziua hramului Bisericii noastre, la 21 noiembrie, spre a pomeni pe fostele directoare E.Alistar şi M.Dumitrescu-Nej, pe profesoarele şi elevele decedate, al căror răboj îl duce până azi Nina Gorceac (promoţia 1932). Această minunată serbare am descris-o în pomenita broşură ” Şcoala Eparhială de fete din Chişinău”. Un loc foarte important îl ocupă in şcoală şi personalitatea părintelui A.Cristea, profesorul de muzică, conducător al corului nostru vestit, de multe ori premiat la Chişinău şi la Bucureşti. Nu uităm că el e autorul melodiei “Limba noastră”. El ne-a trezit dragostea de muzică, ne-a îndemnat s-o studiem, s-o audiem. Unele lecţii ale domniei sale constau în audierea ariilor din opere. Nu-1 vom uita cât vom trăi.
Cu mult drag şi recunoştinţă îmi amintesc şi de educatoarele noastre. Aceste doamne erau împreună cu noi de dimineaţă şi până la stingere.
Agafia Stepanovna Tiscovschi şi Domnica Ivanovna Sicinschi, educatoarele noastre (obiceiul de a ne adresa aşa s-a păstrat mereu), a mea şi a Ludmilei, au fost cu noi din cl. I-a până la absolvirea liceului. Ele ne-au rânduit tot comportamentul nostru: ţinuta vestimentară, ordinea, curăţenia etc. Pedagogi erau în cea mai mare parte tot absolventele şcolii. Astfel se respecta tradiţia personalul administrativ-pedagogic, începând cu directoarea şi până la cel mai mic pe scară ierarhică funcţionar în şcoală să fie absolventă a ei, pentru ca să se păstreze spiritul şi tradiţiile odată stabilite. Noi stăteam la internat, însă sâmbăta ni se dădea voie să mergem acasă până luni dimineaţa. Regulile de primire a elevelor în şcoală, de promovare a lor din clasă în clasă erau foarte stricte. În anul şcolar 1934-35 au fost înscrise 552 de eleve, din care promovate – 301, corigente – 150, repetente – 87, retrase – 14. Bursiere de stat in acel an erau – 69, semibursiere – 10, bursiere ale Eparhiei – 37, semibursiere -6. În total 122 burse. Existau burse şi de la administraţia Bisericii Ciuflea. (Fiind studentă la Universitatea din Iaşi am avut bursă de la Ciuflea primită prin consulatul Greciei).
Pentru a obţine bursă, pe lângă o situaţie socială anumită, trebuia să fie ţinut un examen-concurs la limba română (scris şi oral), istorie şi geografie (oral). În clasele extrem de încărcate, cu multe eleve, era foarte greu de lucrat, dar aşa a fost întotdeauna. În anul când eram deja profesoară (1939/40), în cl.VIII-a normală, unde am fost dirigintă, au absolvit 55 de eleve. (Datele sunt luate din Arhiva de Stat din Chişinău). Sălile de clasă erau foarte mari, luminoase, frumos împodobite cu perdele la ferestre şi la uşi, toate brodate de eleve. Băncile puse în patru rânduri. Astăzi asemenea clase nu există. Elevele care absolveau şcoala erau bine pregătite, aveau o cultură generală elevată şi erau formate ca personalităţi cu simţ cetăţenesc.
Noi, cele două surori, care am stat la internat, ne deosebeam radical chiar de sora noastră mai mică, Ana, care a terminat aceeaşi şcoală fiind externă. Cu toate că am trecut prin focul vieţii sovietice, în timpul războiului am fost evacuate în Uzbekistan, am păstrat până la bătrâneţe modul de manifestare şi de gândire ce ni s-a cultivat in şcoala.
Cum s-a ajuns la asemenea rezultate? Voi incerca să fac o analiză a sistemului educaţional aplicat în şcoală: educaţia religioasă, morală, patriotică, ştiinţifică.
Ţin să subliniez încă o dată stricteţea deosebită la promovarea elevelor din clasă în clasă, mai ales în clasele inferioare. Propun atenţiei cititorului două tabele cu situaţia elevelor la finele anului şcolar:
Tăbelul 1. Anul 1931/32*
Nr. d. r.
Clasele
Nr de eleve înscrise
Promovate
Corigente
Repetente
Retrase
1
I “A”
58
48
8
2
–
2
I “B”
59
43
8
8
–
3.
II “A”
59
30
14
9
6
4.
II “B”
58
34
14
6
4
5.
III “A”
56
40
10
4
2
6.
III “B”
46
28
9
9
–
7.
IV “A”
36
25
8
–
3
8.
IV “B”
27
12
11
3
1
Tabelul 2. Anul 1934/35*
Clasa
Inscrisc
Promovate
Corigente
Repetente
Retrase
Promovate eu examen la , finele anului
I “A”
58
34
14
3
5
2
I “B”
59
37
18
.2
1
1
11 “A”
52
26
22
2
1
1
II “B”
54
29
17
4
4
–
III “A”
54
30
21
–
3
–
III “B”
52
24
17
10
1
–
IV “A”
53
38
5
9
1
–
IV “B”
48
26
12
6
4
–
V
45
20
19
2
1
3
VI
48
27
6
4
1
10
VII
28
16
8
1
2
1

* La întocmirea acestor tabele ne-am folosit de fondul Arhivei de Stat din Republica Moldova nr.1862 (nr.30, 1, 2, 6, 10, 20, 23, 52, 61, 91, 100 nr.29, 161 etc.)

În primul rând, la intrarea în şcoală concurentele erau foarte riguros selectate, iar trecerea din clasa a IV-a (curs inferior) severă. În clasa a V-a erau admise numai elevele care aveau note mari şi media generală nu mai mică de 7. Puţine dintre elevele care intrau la liceu îl absolveau. De exemplu, în promoţia anului 1933, în cl.I (trei clase “A”, “B” şi “C”) au fost 225 de eleve. Câte 75 în fiecare clasă. în cl.”A”, unde erau selectate elevele mai bune, (clasa în care a învăţat Ludmila), din cele 75 de eleve au terminat liceul 30, inclusiv şi repetentele, culese pe parcursul celor şapte ani de studii. Astfel, cele ce au început învăţătura în cl.I erau şi mai puţine, cu vreo 5-6.
Vnorovschi, Cleopatra. O viaţă închinată învăţămîntului. Ch. 1999. P.21-32.

One thought on “Crâmpeie de amintiri mai timpurii ale Cleopatrei Vnorovschi : Studiile la Liceul Eparhial de fete din Chişinău”

Leave a comment