Chişinăul reprezintă una dintre cele mai vechi şi importante localităţi din Republica Moldova, cu începuturi de viaţă strămoşească geto-dacă şi romanică, cu vechime de peste două milenii, cu înălţări şi decăderi în zbuciumatul Ev Mediu şi în următoarele epoci, cu ascensiuni în dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, cu evidente schimbări de ordin edilitar, economic şi cultural în perioada de transformare a vechiului târg de provincie într-un oraş de prosperitate modernă.
Cercetările arheologice şi investigaţiile documentare din ultimii ani au pus în evidenţă dovezi sigure cu privire la vechimea şi continuitatea vieţii umane pe teritoriul oraşului. Printre cele mai vechi vestigii ale trecutului sunt considerate vetrele autohtonilor geto-daci din sec. VI-I î. Hr. şi I-IV d. Hr., ale căror urme au fost descoperite în mai multe locuri din cuprinsul actualelor cartiere ale urbei: Durleşti, Visterniceni, Râşcani, Mălina Mică. Reminiscenţele de cultură materială probează faptul că procesul de romanizare a populaţiei dace s-a desfăşurat şi în această regiune. Există mărturii sigure şi în ceea ce priveşte prezenţa şi modul de viaţă sedentară a strămoşilor noştri în Evul Mediu timpuriu (sec. VII-XIII).
Sursele istorice scrise ne informează cu precizie asupra unor evenimente şi fapte privind localitatea în următoarele secole: prima atestare documentară a numeluitopic Chişinău (1436); existenţa unui sat Chişinău, cu moşie şi acareturi în hotarele sale, proprietate a pârcălabului Vlaicu (1466) şi a altor posesori de pământuri (1576), precum şi a mănăstirilor Sf. Vineri şi Galata din Iaşi (1640, 1641); menţiunile cu privire la târgul Chişinău şi la negustorii săi (1650, 1666), apoi şi cele referitoare la centrul administrativ de ţinut şi la oraşul Chişinău (1716, 1739) etc.
Ca punct de plecare în crearea toponimului Chişinău a servit un prim izvor. „Izvor, cişmea, fântână arteziană” – această semnificaţie ar fi avut-o străvechiul cuvânt românesc chişinău,dispărut astăzi, păstrat doar în toponimia istorică:Chişinăul luiAlbaş, Chişinăul de Sub Stâncă, Chişinăul Roşu, Chişinăul Mare, Chişinăul pe Criş. Denumirii oraşului Chişinău i s-au dat şi alte explicaţii (ung. Kiş Jeno „Jeno cel Mic”, cuman., tăt. keşene „capelă pe mormânt”, „mausoleu” ş.a.), care, din lipsă de dovezi documentare sigure istorice şi lingvistice, au fost abandonate.
Mărturii vii ale vremurilor trecute au rămas, păstrându-se peste veacuri, urmele fostelor posturi de strajă şi semnalizare, situate pe cele şapte coline ale urbei, ruinele vechilor fortificaţii, descoperite ici-colo, acestea servindu-i populaţiei băştinaşe ca locuri de adăpost şi de refugiu în timpul invaziilor străine. Istoria oraşului şi-a găsit întruchipare şi în obiectivele urbane existente, vizibile astăzi: edificii, monumente, locuri memorabile, parcuri, scuaruri etc. Principalele momente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor şi- au găsit reflectare în denumirile de străzi, pieţe, bulevarde. Aceste nume evocă evenimente şi întâmplări petrecute cândva demult, caracterizând diferite aspecte ale vieţii oraşului şi orăşenilor de altădată, redau particularităţile fizico-geografice şi naturale ale terenului.
Prezentul ghid oferă localnicilor, precum şi oaspeţilor capitalei, posibilitatea cunoaşterii oraşului din trecut şi de astăzi, invitându-i în acelaşi timp pe tinerii studioşi la o mai aprofundată cercetare a surselor documentare şi a tradiţiilor orale populare.
Să parcurgem imaginar şi cu ajutorul mărturiilor documentare etapele evolutive şi principalele momente din istoria capitalei noastre.
1436 iulie 17. Data primei atestări documentare a numelui topic Chişinău (Cheşenău), acesta referindu-se la o aşezare mai veche: „la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş“. Ca punct de plecare în crearea toponimului a servit deci un izvor, izvorul din preajma râului Bâc.
1466. Ştefan cel Mare confirmă unchiului său Vlaicu, pârcălab de Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, o „selişte”, cu întreaga moşie şi cu moară, „la Chişinău, la Fântâna Albişoara, ce s-au cumpărat de la Toader, feciorul lui Fedor, şi fratelui lui, … drept 120 arginţi tătăreşti”.
1576 aprilie 25. Moşia Chişinăului, care mai bine de un secol s-a aflat în stăpânirea urmaşilor lui Vlaicu pârcălab, devine proprietate a lui Drăguş: „Vasutca, fiica Maricăi, nepoata lui Ieremia, ce a fost vistiernic,… strănepoata lui Vlaicu, de bună voia ei, de nimeni silită nici asuprită, şi-a vândut ocina şi moşia ei dreaptă, un sat cu numele Chişinăul pe Bâc, în ţinutul Lăpuşnei, şi cu mori în Bâc, din ispisocul de întăritură, pe care 1-a avut strămoşul ei Vlaicu de la Ştefan Voievod cel Bătrân, şi 1-a vândut slugii noastre lui Drăguş, ce a fost ureadnic în Iaşi, drept 500 galbeni tătăreşti“.
1640-1641. Chişinăul, cu unele sate din apropiere, devine posesiune a mănăstirilor din Iaşi (Sf. Vineri, Galataş.a.).
1650. Pe timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), Chişinăul era cunoscut deja ca principal centru economic pe noul drum comercial moldovenesc Suceava-Iaşi- Tighina-Cetatea Albă.
1666 martie 2. Localitatea este menţionată documentar ca târg în ţinutul Lăpuşna, iar locuitorii ei ca târgoveţi.
1670-1673. Târgoveţii locali posedau cârciumi şi dughene, în care se vindea rachiu, vin, tutun, sare, lumânări, ţesături, încălţăminte, orez, miere de albine ş.a. La iarmaroace se aduceau spre vânzare vite, cereale, furaje, păsări, peşte, ceară, piei, blănuri, fructe, legume.
1675-1700. Chişinăul creşte şi se dezvoltă treptat, ocupând noi teritorii din cuprinsul moşiilor mănăstireşti. Locuitorii sunt obligaţi să plătească impozite pentru casele, beciurile şi dughenele construite în afara limitelor târgului.
1677. Cronica polonăde Miron Costin (1633-1691) inserează Chişinăul printre oraşele din Ţara de Jos a Moldovei. In lucrarea Poema polonăcronicarul precizează că în ţinutul Lăpuşnei se aflau oraşul Lăpuşna şi orăşelul Chişinău.
1683.Către sfârşitul sec. al XVII-lea şi în prima jumătate a sec. al XVIII-lea Moldova devine arena unor războaie duse pe teritoriul ei de străini: între polonezi şi turci, tătari; între ruşi şi turci, tătari. La 1683 oraşul este ocupat şi devastat de cazaci. În 1690 turcii şi tătarii îl ard şi-l ruinează în mare parte, ca în 1739 să-l treacă din nou prin foc şi sabie.
1716. Dimitrie Cantemir, în opera sa istorico-geograficăDescrierea Moldovei, aminteşte de Chişinău, dar nu-1 tratează ca oraş de aceeaşi mărime şi importanţă cu Tighina şi Lăpuşna.
1739. februarie 2. După un plan-schemă de la această dată, târgul, satul Chişinău de mai înainte, se afla situat pe malul drept al Bâcului, de stânga râului fiind indicate două aşezări rurale – Visterniceni şi Râşcani.
1758. Din relatările unui călător străin aflăm că urbea medievală semăna cu „un târguşor de provincie, cu uliţe strâmte şi întortocheate, care tindeau să se urce în sus pe versantul apusean, cu case mici acoperite cu şindilă sau stuf, împrejmuite de garduri improvizate din bârne şi nuiele, cu turlele câtorva biserici de lemn iţite printre copacii de salcâmi”.
1772-1774. Recensământul populaţiei Moldovei fixează pentru Chişinău 162 de birnici (aproximativ 700-800 de locuitori). Principala lor ocupaţie era comerţul, meşteşugăritul, dar şi agricultura, creşterea animalelor, pescuitul, vânatul. Aici trăiau băştinaşi români, dar şi colonişti armeni, greci, evrei. Se stabilesc cu traiul şi îşi construiesc case cu etaj moşierii şi comercianţii bogaţi. Apar şi primele biserici zidite din piatră: Măzărachi(1752-1757), Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena(1777).
1800. În a doua jumătate a sec. al XVII-lea în oraş iau fiinţă primele şcoli organizate şi susţinute de către stat şi de instituţiile ecleziastice. Case speciale pentru instruirea copiilor existau pe lângă biserici (Măzărachi, 1800) şi comunităţile obşteşti. Printr-un act din 28 mai 1803, emis de Alexandru Moruzi, este instituită prima şcoală domnească din Chişinău.
1812 mai 16. Prin Tratatul de Pace de la Bucureşti între Rusia şi Turcia, Basarabia este anexată la Rusia şi declarată regiune a Imperiului Ţarist.
1813. Este deschis Seminarul teologic, având şi o tipografie.
1818. Chişinăul devine centru administrativ al regiunii Basarabia. In viaţa economică şi culturală a urbei au loc transformări esenţiale. Aici se stabilesc noi funcţionari de stat, duhovnici, negustori, târgoveţi, meşteşugari. La periferia de vest a oraşului sunt dislocate unităţi ale armatei ruse. Îşi fac apariţia noi instituţii şi organizaţii de stat.
1820-1850. Această perioadă se caracterizează prin evenimente şi fapte remarcabile. La Chişinău se află în surghiun poetul rus A. S. Puşkin (1820-1823). Se deschid primele şcoli lancasteriene. Este construită Catedrala cu monumentala Clopotniţă în preajmă (1830-1836), Arcul de Triumf (1840-1841, azi Porţile Sfinte). Se deschide Biblioteca Publică a Primăriei (1832), sunt inaugurate câteva şcoli: Liceul Regional (1833), Şcoala Pomicolă din Basarabia (1842) ş.a. Este construit Fantalul, fântâna arteziană cu şipote de lângă Biserica Măzărachi (1829-1834). Au fost înălţate Biserica Luterană (1838), Biserica Romano-Catolică (1840-1843) şi rezidite Biserica înălţarea Domnului (1830), Biserica Haralambie(1836) ş.a. După planul general de dezvoltare a oraşului, aprobat în 1834, se orânduiesc în linii drepte străzile urbei, iau contur principalele artere şi cartiere. Sporeşte numărul populaţiei pe bază de urbanizare locală şi de colonizare cu locuitori strămutaţi din alte regiuni şi cu migranţi şi bejenari de peste hotare (bulgari, sârbi, greci, armeni, găgăuziş.a.). Majoritari continuau să rămână totuşi românii. Dinamica populaţiei: 1812-7 mii loc., 1830-26 mii loc., 1835-34 mii loc., 1845-52 mii loc., 1850-58 mii Ioc.
1856. Arhitect principal al oraşului este confirmat Alexander Bernardazzi, datorită căruia Chişinăul se transformă într-un centru urban de tip european. Curând apar primele edificii de proporţii, cu aspect modern: blocuri de locuit, instituţii publice, bisericileSf. Teodor-Tiron (1858),Sf. Treime (1869) ş.a. Se pavează străzile şi pieţele, se amenajează parcurile şi scuarurile, pe arterele principale se instalează felinare cu gaz lampant.
1871. Se construieşte gara şi se inaugurează circulaţia pe linia de cale ferată Chişinău-Tighina-Tiraspol. Mai târziu (1889) în oraş, pe strada principală, se pune în funcţiune tramvaiul cu cai (konka). Se dă în folosinţă primul apeduct orăşenesc (1892).
1895. Este finisată construcţia Capelei Gimnaziului de Fete, astăzi Biserica Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla (arhitect A. Bernardazzi). Se află în stadiu de construcţie Biserica Sf. Dumitru, precum şi impunătoarea sa clopotniţă cu 5 clopote.
1905-1917. Chişinăul devine centrul evenimentelor de rezonanţă istorică: se intensifică mişcarea pentru drepturile naţionale; se regrupează forţele democratice, formând un front comun împotriva regimului de asuprire ţarist; se formează Partidul Naţional Moldovenesc şi se creează unităţi militare naţionale; îşi fac apariţia noi ziare şi reviste în limba română; iau fiinţă societăţi şi instituţii publice; au loc întruniri ale muncitorilor şi ţăranilor şi se convoacă congrese ale învăţătorilor, ţăranilor şi ostaşilor; este creat Sfatul Ţării, organul suprem legislativ şi electiv al Basarabiei (20 octombrie 1917), care, exprimând voinţa majorităţii populaţiei din provincie, proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (2 decembrie 1917).
1918 martie 27/aprilie 3. Sfatul Ţării, prin votare parlamentară, adoptă Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România. După semnarea Tratatului de la Paris (28 octombrie 1918) Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia recunosc Actul Unirii Basarabiei cu România.
1920-1935. Este perioada când Basarabia se încadrează activ în viaţa politică, economică şi culturală românească. Se efectuează reorganizarea administraţiei publice, se naţionalizează băncile, se traduce în fapt reforma agrară. La Chişinău încep să funcţioneze întreprinderi ale industriei uşoare şi alimentare: fabricile de încălţăminte, de tricotaje, de blănuri, de mezeluri, câteva mori şi brutării. Renaşte cultura şi arta naţională, se dezvoltă învăţământul mediu şi superior. Se înfiinţează Societatea Scriitorilor din Basarabia (1921). Se editează o serie de reviste (Arhivele Basarabiei, Luminătorul, Viaţa Basarabiei ş.a.) şi ziare (Basarabia, Cuvânt moldovenesc, Dreptatea, Sfatul Ţării ş.a.), reapare cotidianul România Nouă şi alte periodice. Se inaugurează Liceul Militar, Liceul de FeteRegina Maria, GimnaziulMihai Eminescu, LiceulB. R Hasdeu, Liceul Eparhial ş.a. La Chişinău este transferată Facultatea de Ştiinţe Agricole din Iaşi (1933). Este fondat Institutul Social din Basarabia (1934, preşedinte P. Halippa). Activează câteva şcoli superioare de muzică: Conservatorul Unirea, Conservatorul Naţional ş.a. Se deschide Muzeul Naţional de Istorie a Naturii şi Muzeul Bisericesc. Începe să activeze Teatrul Naţional (1920). Sunt înălţate câteva monumente: Lupoaica Capitolină (1925), Ştefan cel Mare (1928) ş.a. Existau mai multe cinematografe şi cluburi: Orfeum, Odeon, Express, Colosseum, Clubul Polonez.La renovarea vieţii sociale şi la renaşterea spiritualităţii naţionale şi-au adus contribuţia eminente personalităţi ale istoriei şi culturii neamului: P. Halippa. I. Inculeţ, I. Pelivan, Al. Mateevici, O. Ghibu, N. Iorga, M. Sadoveanu, O. Goga, Gh. Madan, E. Alistar.
1940 iunie 28.Conform odiosului plan Ribbentrop-Molotov din 23 aprilie 1939, URSS ocupă forţat Basarabia, care este apoi (2 august 1940) încorporată parţial (fară judeţele Hotin, Cetatea Albă şi Ismail) în componenţa RSS Moldoveneşti. Chişinăul devine capitală a RSSM. Urmează un intens proces de sovietizare a vieţii publice.
1941-1944. Basarabia este reintegrată în hotarele României. Chişinăul devine sediu al Guvernământului pentru organizarea provinciilor Basarabia şi Bucovina.
1944 august 24. Basarabia este reocupată de trupele Armatei Sovietice. La Chişinău şi în întreaga provincie se reinstalează organele puterii de stat comunist-totalitare. In următorii ani, sub pretextul restabilirii economiei republicii şi dezvoltării culturii naţionale (moldoveneşti) se întreprind măsuri de reconstruire a localităţilor, de industrializare şi colectivizare a ramurilor economice, de politizare şi de ideologizare în spirit comunist a culturii, ştiinţei, artei, învăţământului. Acestea cu aplicarea celor mai crunte metode şi mijloace de asuprire şi reprimare: persecutări, arestări, deportări, sărăcie şi foamete organizate, deznaţionalizarea autohtonilor, încălcarea drepturilor omului ş.a. La posturile de conducere în organele centrale şi locale sunt înscăunaţi oameni străini, aduşi din alte regiuni şi mai cu seamă din Rusia, precum şi colaboraţionişti din partea locului.
1945-1960. Chişinăul, prin munca istovitoare şi abnegaţia băştinaşilor, se ridică treptat din ruinele pricinuite de război, îşi restabileşte forţele creatoare şi capacităţile de producţie. îşi reiau activitatea vechile întreprinderi, intră în funcţiune noi fabrici şi uzine: Fabrica de Tricotaje, Uzina Mecanică, Fabrica de Confecţii, Uzina de Armatură şi Panouri Mari, Fabrica de încălţăminte, Fabrica de Mobilă ş.a. Ia amploare învăţământul superior şi ştiinţa prin deschiderea Universităţii di Stat, Institutului de Medicină, Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS ş.a. Este creat Studioul CinematograficMoldova-filin, se înfiinţează Ansamblul de Dansuri PopulareJoc, Teatrul Republican de Păpuşi Licurici ş.a. Se pun în funcţiune primele linii de troleibuz. Este deschis Spitalul Clinic Republican pentru Copii. Se dă în exploatare Stadionul Republican. Se deschide Teatrul de Operă şi Balet, CinematografulPatria. Se inaugurează Aleea Clasicilor literaturii române. Au loc primele congrese ale arhitecţilor, artiştilor plastici, compozitorilor, scriitorilor, jurnaliştilor, începe să funcţioneze Televiziunea Moldovenească.
1961-1985. Aceşti ani se impun printr-un avânt sporit de muncă, prin speranţa şi străduinţele celor ce muncesc spre a pune temeliile unei vieţi mai bune şi mai drepte, acestea încununate de unele realizări şi succese pe plan economic şi cultural. Continuă dezvoltarea extensivă a Chişinăului. Centrul oraşului este reconstruit, aici facându-şi apariţia edificii impunătoare moderne: Casa Guvernului, Palatul de Cultură al Sindicatelor, Palatul Naţional, Teatrul de Operă şi Balet, Circul de Stat, Casa Radio, hotelurile Codru, Naţional ş.a. Şi-au reînnoit aspectul edilitar vechile cartiere şi suburbii: Botanica, Buiucani, Râşcani, Ciocana. Producţii noi industriale şi alimentare au început să furnizeze Uzina de Tractoare, asociaţiile de producţie Zorile şiFloare, Combinatul de Vin şi Coniac, Uzina de Frigidere, Uzina de Pompe, Combinatul de Carne, Fabrica de BomboaneBucuria ş.a. S-a dat în exploatare conducta Magistralei de gaze naturale, s-a deschis Centrul de Ocrotire a Sănătăţii Mamei şi Copilului. Pe baza Filialei s-a înfiinţat Academia de Ştiinţe a Moldovei şi a fost fondată Grădina Botanică a Academiei. Şi-a deschis uşile Institutul Politehnic. A intrat în funcţiune Tipografia Centrală.
1986-1990. Situaţia de stagnare în economia URSS, criza politică şi ideologică în sistemul totalitar-comunist, acţiunile de revoltă ale oamenilor muncii în diferite regiuni şi republici ale fostei Uniuni au avut drept consecinţe puternice manifestări cu caracter anticomunist şi antisovietic la Chişinău şi în alte oraşe din Moldova. Principalele revendicări şi cerinţe: revenirea la tradiţiile istorice şi valorile culturale naţionale, punerea în drepturile sale fireşti a limbii române şi scrisului românesc, recunoaşterea şi respectarea drepturilor omului la cuvânt şi libera cugetare. Curând are loc prăbuşirea Imperiului Sovietic.
1989 august31. Este adoptată Legea cu privire la statutul de stat al limbii române şi revenirea ei la grafia latină.
1990 aprilie 27. Intră în funcţiune Legea cu privire la drapelul de stat Tricolorul.
1990 iunie 23. Este adoptată Declaraţia despre suveranitatea R. Moldova.
1991 august 27. Este adoptată Declaraţia despre independenţa R. Moldova.
1992. R. Moldova devine membru al OSCE (30 ianuarie) şi membru al ONU (2 martie).
1993. Chişinăul găzduieşte ambasadele multor state, reprezentanţele instituţiilor şi organismelor internaţionale. Aici au loc reuniri la nivel înalt ale reprezentanţilor diferitor ţări, sunt organizate conferinţe, sesiuni şi congrese ştiinţifice mondiale. Au luat fiinţă multe întreprinderi şi firme mixte moldo-străine. Periodic se deschid expoziţii şi târguri în diferite domenii şi ramuri economice.
2010.Moldova parcurge acum calea deschiderii spre o lume nouă. Chişinăul se afirmă ca principal centru economic şi cultural pe plan naţional şi internaţional.
Chişinău: Istorie şi actualitate / Ghidul străzilor. – Ch. 2012. – P. 8-13.
Chișinău, orașul meu 