Prima interpretă
La sfîrşitul veacului XVIII, cînd în Europa Apuseană s-a afirmat clasicizmul muzical, care a evidenţiat numele iluştrilor compozitori Haydn, Mozart, Beethoven, în Moldova feudală abia se înfiripau primele forme de muzică occidentale, care veniau să le înlocuiască pe cele orientale. În saloanele ieşene şi chişinăuiene la începutul veacului XIX se puteaauzi cîntarea la clavir, arpă, iar fortepianurile lui Karl Haase erau preferate nunumai de eşeni, dar şi în casele din Chişinău şi Odesa. Învăţătorii de muzică sînt mult căutaţi, iar uneori invitaţi din străinătate. În timpul acesta vine la Iaşi Elena Taiber, distinsă cîntăreaţă, pianistă şi chitaristă. Împrejurările ce au favorizat activitatea Elenei Taiber pe tărîmul culturii moldoveneşti au fost condiţionate de avîntul cultural şi primele încercări de creare a unor lucrări de teatru şi muzică întreprin-se de iluministul moldovean Gheorghe Asachi. Acesta o cunoscuse pe Elena Taiber în casa vornicului Mihail Sturza. Ea a sosit acolo pentru a instrui pe copiii vornicului în spiritul culturii europene şi, mai ales, pentru a-i face cunoscuţi cu muzica compozitorilor din occident.Elena Taiber s-a născut la 3 octombrie 1789 la Viena într-o familie de muzicieni. Tatăl ei, compozitor şi pedagog, conducătorul capelei de la curtea imperială a Austriei, a avut grijă să-i dee fiicei o educaţie muzicală aleasă. Elena face studii serioase de pian şi canto la Viena şi Drezda, fiind sleva tatălui său şi a lui Doncelli Domeniko. Ea însuşeşte atît arta pianistică, cît şi arta belcantoului a minunatei şcoli italiene, devenind o cunoscută interpretăde muzică de cameră.
Sosită la Iaşi, Elena Taiber depune multă stăruinţă pentru propagarea cîntării însuşite de la profesorii ei. Ea contribue la dezvoltarea gustului pentru muzică şi teatru, fiind susţinută de oameni de artă, literaţi, şi în special de Gheorghe Asachi, scriitor şi publicist moldovean. În 1817 Taiber se căsătoreşte cu Gheorghe Asachi. Ei desfăşoară împreună o rodnică activitate pe tărîmul artistic şi muzical. Gheorghe Asachi adaugă la activul său scriitoricesc multe opere dramatice în proză şi versuri, iar Elena Asachi se dedică nu numai artei vocale şi celei pianistice, ci şi compoziţiei muzicale, creînd împreună cu soţul ei opere vocal-dramatice.
În casa familiei Asachi deseori au loc serate literare şi muzicale. La aceste întruniri, Elena Asachi cîntă cu distinsa-i voce romanţe şi arii din operele compozitorilor italieni, francezi, germani, militînd pentru cultura muzicală occidentală. Afară de E. Asachi, la aceste serate iau parte elevii ei, cîntăreţii Matei Buhuş şi Manolache Hrisovergi, ce au însuşit arta cîntului italian. E posibil că şi renumitul actor Matei Milo studiase arta cîntului la Elena Asachi, deoarece la unele serate interpretează lucrări vocale ale compozitorilor francezi, fiind acompaniat de E. Asachi. Vorbind despre capacităţile didactice ale E. Asachi, menţionăm că fiica ei, Ermiona, instruită de mamă-sa, participăşi ea deseori la concertele şi spectacolele organizate de părinţi, interpretînd romanţe şi arii din opere. Contribuind mult la dezvoltarea gustului pentru muzică şi teatru, posedînd la perfecţie arta cîntului, fiind şi o minunată interpretă la pian, Elena Asachi, împreună cu soţul ei crează numeroase opere scenice: pastorale, vodeviluri, scrie muzică la diferite piese ori spectacole şi o operă “Dragoş Vodă”. Una din primele compoziţii originale compozitoarei a fost reprezentată în luna aprilie 1834 în faţa generalului rus Kiseliov. Lucrarea, intitulată “Cantata pastorală sau serbarea pastorilor moldoveni”, conţinea multe cîntece şi dansuri şi s-a bucurat de un succes binemeritat. Iar faptul că după Simfonie (uvertură) soţii Asachi, împreună cu fiica lor Ermiona, au înmînat ambasadorului rus o cunună de flori “nemuritoare”, manifestă recunoştinţa faţă de întregul popor rus, venit în ajutorul moldovenilor, pentru a-i scăpa de sub jugul de veacuri al Porţii otomane. De altfel, printre “artiştii” ce au participat la această reprezentaţie muzicală sînt menţionaţi şi tinerii C. Negri, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, M. Milo, pregătiţi pentru acest spectacol, după cum se vede, tot de Elena Asachi.
Compozitoarea, cîntăreaţa şi pianista E. Asachi, împreună cu G. Asachi, a contribuit şi la fondarea primei instituţii de învăţămînt muzical din Moldova, — Conservatorul filarmonic dramatic (1836), la care se studia gratuit. Aici se preda arta vocală şi declamaţia, ceea ce a permis punerea în scenă a spectacolelor dramatice şi de operă. După un an de studii elevii acestei instituţii pun în scenă dramele lui G. Asachi “Petru Rareş” şi “Întunecimea de lună”, piesa muzicală “O idilă moldovenească” cu cîntece şi dansuri de Gheorghe şi Elena Asachi.
Cîntăreaţa îl ajută pe G. Asachi la traducerea operei “Norma” de compozitorul italian Bellini, care pentru prima dată este cîntată în limba moldovenească în 1838 de elevii conservatorului. În 1843 se reprezintă vodevilul “Mărfurile engleze” de G. Asachi, muzica de Elena Asachi. Mai tîrziu, în 1851, apar noitraduceri ale operelor “Nabukodonosor”, “Atila” de Verdi şi “Elixirul dragostei”de Donicetti.
Elena Asachi moare în anul 1877. Numele ei a intrat pentru totdeauna în istoria culturii muzicale moldoveneşti, fiind una din pionerele muzicii profesioniste din Moldova.
Ciaicovschi, Gleb. Cîntăreți celebri. – Ch.: Cartea moldovenească, 1973. – 68 p.
Prima cîntăreață : [Elena Asachi] // Gleb Ciaicovschi. Cîntăreți celebri. – Ch., 1973. – P. 8-11.
Chișinău, orașul meu 